În industria vinului, timpul nu poate fi grăbit, iar Livia Gîrboiu știe bine acest lucru. Crescută printre rândurile de viță-de-vie și formată profesional în toate etapele unei afaceri devenite poveste de succes, ea conduce astăzi un business în care răbdarea este primordială. Dincolo de medaliile obținute, Crama Gîrboiu este o poveste de familie și o moștenire pentru generații. În următoarele rânduri, Livia ne vorbește despre vin, ambiție, locul femeilor într-o industrie încă dominată de bărbați și despre ce înseamnă să construiești ceva care dăinuie în timp.
Livia, povestește-ne cum ai descoperit dragostea pentru vin și ce rol a jucat familia ta în dezvoltarea acestei pasiuni.
Am crescut printre viile de la Cotești, alături de bunicul mamei mele, care era un adevărat pasionat de vin și care își producea vinul în casă. Îmi amintesc cu mult drag câtă grijă și pasiune punea în fiecare etapă. Lucra vița-de-vie manual, cu răbdare; pentru el, vinul nu era doar un rezultat, ci un proces în sine. Recolta era o adevărată sărbătoare pentru întreaga familie, iar momentul în care se făcea vinul nou avea o emoție aparte. Țin minte și acum că vinul lui era mereu curat, limpede și foarte fructat. Era un vin sincer, așa cum era și el.
Totuși, pasiunea mea pentru vin s-a conturat cu adevărat odată cu înființarea a ceea ce astăzi numim Crama Gîrboiu. Imediat după terminarea facultății, m-am implicat activ în business, iar parcursul meu a continuat firesc printr-un master în vinuri și, ulterior, prin cursurile WSET Diploma, unde am început să înțeleg vinul la un nivel mult mai profund. Însă, astăzi, vinul nu mai este doar o pasiune pentru mine, ci un mod de viață, pentru că face parte din rutina mea, din gândirea mea și din tot ceea ce fac.
Cum a fost tranziția de la o tânără pasionată de vin la conducerea efectivă a Cramei Gîrboiu?
Nu am fost de la început într-o poziție de conducere și cred că ăsta a fost unul dintre cele mai mari avantaje ale mele. Am avut șansa să pornesc de jos, din producție, și să învăț cu adevărat ce înseamnă vinul și această afacere, din interior.
După etapa de producție, parcursul meu a continuat firesc prin vânzări, marketing, export, dezvoltare de business, magazin online și chiar zona financiară. Acest traseu mi-a oferit o perspectivă completă asupra companiei și cred că, astăzi, acesta este unul dintre punctele mele forte, pentru că înțeleg în profunzime fiecare departament și fiecare etapă din spatele unui vin.
Ai simțit vreodată că ești privită diferit pentru faptul că ești femeie, având în vedere că industria vinului este în mare parte dominată de bărbați?
Da, la început, poate. Dar, sincer, nu am simțit niciodată asta ca pe un dezavantaj. Din contră. Deși este o lume a bărbaților, dacă vii cu șarm și, mai ales, cu cunoștințe reale, lucrurile se schimbă foarte repede. Până la urmă, în această industrie contează ce știi și ce construiești. Iar în timp, rezultatele vorbesc pentru tine și nu mai lasă loc de etichete.
Ce înseamnă pentru tine relația cu vița-de-vie și cu terroir-ul din Vrancea? Influențează acestea modul în care concepi vinul?
Pentru mine, totul pleacă de la terroir. Este o relație profundă și sinceră care se construiește în timp. Când am început noi Crama Gîrboiu, Vrancea nu avea imaginea pe care o are astăzi. Din contră, era percepută ca o zonă de calitate inferioară, cu multe prejudecăți și povești în jurul ei. Noi, însă, am descoperit la Cotești un terroir cu adevărat unic, cu un potențial extraordinar. În timp, am înțeles că nu toate soiurile se potrivesc zonei – și este absolut normal. Dar am descoperit și soiuri care aici se exprimă spectaculos.
În plus, am mai învățat că nu toți anii sunt de excepție pentru toate vinurile, dar în fiecare an există un soi care strălucește. Iar dacă lucrezi vița-de-vie cu responsabilitate și respect, ai șansa să descoperi în fiecare recoltă calități noi și să construiești vinuri din ce în ce mai bune.
Aceasta a fost, de fapt, filozofia noastră de la început: să înțelegem locul, să îl respectăm și să îl exprimăm cât mai sincer în vin. Cred că acest parcurs ne-a adus și recunoașterea internațională, inclusiv titlul de Best Romanian Producer patru ani la rând – o performanță unică în România.
La un moment dat, ai comparat vinul cu un copil. Cum s-a format această viziune și ce te învață un vin pe parcursul dezvoltării sale?
Această viziune a prins viață pentru că am ajuns să văd vinul crescând. El evoluează, trece prin etape, îl îngrijești, dar nu îl poți controla complet. Și asta te învață să ai multă răbdare și, mai ales, să ai încredere în proces.
Dar, sincer, pentru mine, comparația este și mai clară atunci când vorbim despre vin din punctul de vedere al unui business. Acesta este exact ca un copil: e nevoie de ani pentru a-l crește, pentru că nu este o afacere pe termen scurt, ci o afacere de generații. Îți ia timp să înțelegi terroir-ul, să descoperi ce funcționează și ce nu, să îți formezi o identitate și să îți găsești locul în piață. Să înțelegi prin ce ești diferit și de ce ar alege cineva vinul tău.
În ultimii ani, Crama Gîrboiu a obținut distincții și medalii importante. Cât de dificil este să concurezi pe scena internațională și ce înseamnă aceste premii pentru tine și echipa ta?
Este provocator, pentru că standardele sunt foarte ridicate. Dar, dincolo de asta, sunt foarte mândră de vinurile noastre. Am bătut multe recorduri și pot spune, fără falsă modestie, că am contribuit la poziționarea României pe harta internațională a vinurilor premium. Sunt performanțe care ne aduc multă mândrie.
Ce vă oferă aceste competiții dincolo de strălucirea medaliilor? De ce participați la concursuri?
Sunt mai multe motive, dar cel mai important este evaluarea reală a calității. Până la urmă, fiecare își vede „copilul” ca fiind cel mai bun și este foarte greu să fii obiectiv când ești atât de implicat. Concursurile îți oferă această oglindă sinceră și îți arată exact unde te afli. Al doilea motiv este legat de comparație. Cunoaștem foarte bine piața din România, însă adevărata provocare este să vezi cum te poziționezi pe lângă regiunile cu tradiție și prestigiu. Acolo se dă, de fapt, testul real, iar concursurile îți oferă această oportunitate.
Și, bineînțeles, există și componenta de marketing. Fiecare medalie de pe o sticlă este o garanție a calității și o validare pentru consumator. Până la urmă, de ce să nu îi oferim clientului cât mai multe repere clare despre ceea ce găsește în pahar?…
După aproape două decenii în domeniu, care sunt lecțiile cele mai importante pe care ți le-a oferit această industrie și ce provocări persistă încă?
Sunt multe lecții, dar cea mai importantă este simplă: dă-i timpului timp. Dacă nu ai răbdare în acest business, nu ai ce căuta în industria vinului. Totodată, acesta este un business care are nevoie constant de capital, cel puțin în primii 20 de ani. Știu că sună ireal, dar este foarte adevărat. Îmi aduc aminte că, imediat după înființarea cramei, un producător important din România ne-a spus: „Abia după 20 de ani poți spune că ai o afacere care funcționează cu adevărat”. La momentul respectiv nu am luat foarte în serios acest lucru, dar, în timp, am înțeles cât de adevărat este.
Și chiar și după 20 de ani, provocările nu dispar. Din contră, pot apărea unele noi. După pandemia din 2020, fiecare an a avut propriile dificultăți, dar am avut parte și de multă instabilitate, care afectează indirect businessul.
Cred că cea mai importantă abilitate pe care o dezvolți este să găsești soluții acolo unde, la prima vedere, pare imposibil. Este esențial să ai o direcție clară pe termen lung, dar la fel de important este să fii foarte adaptabil pe termen scurt, în funcție de realitatea pieței.
Care este următorul pas care te sperie, dar pe care știi că trebuie să-l faci?
După aproape 20 de ani de implicare continuă, cred că a venit momentul să fac un pas în spate și, la rândul meu, să formez alți oameni. Să încep să dau mai departe din responsabilitate și să las și pe alții să crească. Iar asta, sincer, este o provocare care mă sperie. Să lași „puterea” din mână nu este ușor deloc. Dar cred că este un pas firesc. Până la urmă, dacă vrei să construiești ceva pe termen lung, trebuie să dai și altora șansa să se dezvolte, să își asume și să ducă lucrurile mai departe.
Ce înseamnă pentru tine să duci mai departe moștenirea tatălui tău și să continui o afacere de familie care a crescut până la recunoaștere internațională?
O să încep cu o vorbă mare: fiecare afacere de familie sare o generație. Și generația de sacrificiu, în cazul nostru, sunt eu. Având părinți atât de tineri și de implicați, noi lucrăm, de fapt, ca o echipă. Nu simt neapărat că duc mai departe ceva singură, ci că fac parte dintr-un proces care se construiește în timp. Este foarte posibil ca, în realitate, adevăratul sentiment de „moștenire” să îl simtă fiica mea. Eu mă văd mai degrabă ca un pilon, unul dintre cei pe care se clădește, încet și sigur, această afacere.
De rezultate, cel mai probabil, se vor bucura nepoții. Iar asta spune mult despre ce înseamnă, practic, o afacere în industria vinului, deoarece construiești astăzi pentru generațiile care vin. Sper doar să avem discernământul să construim ceva durabil și, poate cel mai important, să reușim să transmitem pasiunea mai departe.
Ai vreun soi de vin preferat? Dacă da, care este acela?
Primesc foarte des întrebarea asta și încă nu am ajuns la un răspuns care să mă mulțumească complet. Depinde foarte mult de stare, de perioadă, de ce mănânc. Sunt foarte multe variabile. Adevărul este că îmi plac foarte multe vinuri și, culmea, cred că sunt una dintre persoanele care au în casă predominant vinuri de la concurență. Dar asta face parte din procesul meu continuu de învățare.
Dacă ar fi totuși să numesc câteva, sunt un mare fan al soiului Chardonnay. La Crama Gîrboiu avem câteva expresii în care cred foarte mult; de exemplu, Vinoteca Bacanta Chardonnay 2017 este un vin care îmi aduce multă satisfacție. Pe de altă parte, nu refuz niciodată un Riesling bun din Mosel sau un Pinot Bianco din Alto Adige. Iar Feteasca Neagră este un soi în care cred enorm. Are toate șansele să devină un adevărat brand ambassador pentru România.
Dacă ai putea modifica ceva fundamental la industria vinului din România, ce ai schimba și de ce?
În primul rând, aș pune mult mai mult accent pe educație, atât pentru consumatori, cât și pentru industrie. Avem un potențial extraordinar, dar nu îl comunicăm suficient și nu îl explicăm așa cum ar trebui. Pe de altă parte, cred că este important să existe mai mult echilibru și în zona HoReCa. Mi-aș dori să vedem adaosuri mai corecte și mai sustenabile, pentru că ideea că vinul românesc este scump e de multe ori greșită. Prețul final nu reflectă întotdeauna realitatea de la producător.
Dacă vrem să dezvoltăm această industrie, trebuie să punem cu toții umărul, de la producători, retaileri, HoReCa – este un efort comun. Și aș mai spune un lucru important: ar trebui să consumăm mai mult vin românesc. De multe ori, vinurile de import sunt promovate mai agresiv din motive care țin de marje și câștiguri, nu neapărat de calitate.
Ce planuri aveți pentru Crama Gîrboiu în următoarea perioadă?
Cred că am ajuns într-un moment în care, după atâția ani de muncă, începem să ne așezăm. Nu mai este despre a construi de la zero, ci despre a înțelege foarte bine cine suntem și încotro vrem să mergem.
Ne dorim să ne consolidăm poziția în piață și să investim mai mult în ceea ce ne diferențiază cu adevărat, în special în soiurile autohtone, care ne dau identitate. În același timp, continuăm să lucrăm foarte mult în cramă – pentru a duce calitatea la cel mai înalt nivel –, dar și la imaginea noastră, la felul în care ne spunem povestea. Ne dorim ca tot mai multă lume să ne treacă pragul și să descopere ce este, de fapt, în spatele unui vin bun. Așa că lansez o invitație deschisă tuturor celor pasionați de natură și vin: vă așteptăm la cramă!
În încheiere, care este cel mai mare vis al tău pentru viitor – personal și profesional – și ce ți-ai dori să lași ca amprentă în lumea vinului?
Pe plan personal, mi-aș dori să găsesc un echilibru mai bun între familie și business. Fiind o afacere de familie, de multe ori, cele două se suprapun complet. Mi-aș dori să reușesc să le separ mai bine, astfel încât să pot petrece mai mult timp alături de copilul meu, fără să neglijez responsabilitățile pe care le am.
Profesional, îmi doresc ca brandul Crama Gîrboiu să devină un reper de calitate și seriozitate pe piața din România. Să fim un etalon, dar mai ales un exemplu pentru generațiile care vin. Asta este, cred, cea mai importantă amprentă pe care mi-aș dori să o lăsăm – o afacere construită sănătos, sustenabil, cu potențial real pentru viitor.
