Diana Galan este o exploratoare a artelor vizuale prin diverse maniere creative, de la fotografie sau art direction până la designul de bijuterie. Brandul său, SAMSONS, a fost creat în 2025, și este puternic influențat de emoțiile umane și de modul în care memoria conturează experiența personală. Limbajul vizual al Dianei îmbină referințe din cinematografie, muzică, sau arhitectură și le traduce printr-o lentilă contemporană în piese de bijuterie ce servesc nu doar ca accesorii, ci ca amprente ale personalității celor ce le poartă.
Ce te-a determinat să îți dorești o carieră în domeniul designului de bijuterie?
Cred că a venit din nevoia de a mă exprima într-o manieră în care nu o puteam face doar prin cuvinte. Am fost mereu foarte atrasă de modă, de styling, de make-up, tatuaje, piercinguri și toate modurile în care ne putem ajusta imaginea în funcție de ceea ce simțim pe dinăuntrul nostru. Mi s-a părut mereu fascinant cum a schimba ceva la cum arăți la exterior poate fi un mod de a comunica ceea ce simți în interior și de a te simți mai aproape de cine ești tu cu adevărat.
Bijuteria a devenit pentru mine un fel de limbaj pentru a exprima aceste lucruri. Îmi place faptul că nu are nevoie de o funcție practică. O piesă de bijuterie poate să poarte cu sine o senzație, o amintire, o teamă, o durere, sau pur și simplu o idee căreia vrei să îi dai o formă fizică.
Acesta este de altfel motivul pentru care alternez între creația de bijuterie, fotografie, art direction și modă. Toate acestea îmi oferă oportunitatea să explorez același lucru din diverse unghiuri, să iau ceva ce există în mintea mea și să transform ideea în imagini, obiecte, sau mici universuri. Bijuteria se întâmplă să fie forma de care mă simt cea mai apropiată, pentru că odată ce creez o piesă, aceasta pleacă din studioul meu și apoi devine parte din povestea personală a altei persoane.
Ai menționat în trecut că ești puternic influențată creativ de cinematografia și designul vintage. Ce eră simți că te inspiră cel mai mult și de ce?
Îmi este foarte dificil să aleg o singură decadă, pentru că referințele mele tind să existe între diferite perioade și discipline. Mă simt în mod special atrasă de perioada dintre sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90, mai ales în ceea ce privește moda, stylingul și fotografia. Există ceva foarte experimental legat de acea perioadă, când cinematografia, muzica, arta și designul se întretăiau constant.
Cinematografia este probabil zona din care îmi trag cele mai multe referințe. Sunt fascinată de Stanley Kubrick și de modul în care își construia lumi vizuale printr-un mix de compoziție, lumină, arhitectură, culoare și mișcare. Mă reîntorc adesea la filme din anii ’70-’80, dar în același timp, Ingmar Bergman mă influențează creativ într-un mod diferit și aproape inexplicabil. Vizualurile lui au o frumusețe plină de durere, care mă atinge profund pe dinăuntru. Pot să mă uit la una dintre scenele lui și încep imediat să îmi imaginez o mulțime de gânduri, imagini și posibilități vizuale centrate în jurul ei. Munca lui nu îmi servește doar drept referință, ci trezește în mine o reacție aparte, care mă propulsează și mă alimentează să creez la rândul meu.
În zona de modă și fotografie, mă inspiră Helmut Newton, Guy Bourdin și Grace Jones, în mod special pentru manierele în care abordează corpul uman, identitatea, stylingul și compoziția imaginii. Mă simt atrasă de fotografiile care arată ușor bizar, sculptural, teatral sau puțin ambiguu, mai degrabă decât imaginile perfecte.
Cred că toate aceste lucruri sunt reflectate în imaginea brandului SAMSONS. Sunt interesată de bijuterie ca obiect și ca formă, nu doar ca simplu accesoriu. Îmi place tensiunea dintre organic și tactil, și ador să creez ceva ce se simte aproape artificial sau care pare că provine dintr-un alt univers. Mai degrabă decât să spun că bijuteria mea se simte ca și când e inspirată de o decadă anume, cred că pot spune că mă inspiră profund spațiul tranzițional dintre sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90, când formele organice, designul experimental, moda, cinematografia și tehnologia în stadiu emergent au început să se suprapună. Eu iau aceste referințe și le interpretez printr-o perspectivă actuală, mai degrabă decât să încerc să recreez atmosfera unei perioade anume din trecut.
Povestește-ne puțin despre cum abordezi crearea unei colecții, de la conceptul inițial până la procesul de manufactură. Care este partea ta preferată din procesul creativ?
Cred că cea mai mare inspirație a mea vine din lucrurile la care nu pot înceta să mă gândesc: moartea, cum ne afectează ea, frica de ea, semnificația ei, dar în același timp semnificația vieții, teama de a ne pierde tinerețea și de a îmbătrâni, și frica de a pierde persoane apropiate. Majoritatea pieselor mele sunt inspirate de pierderi, iubire, teamă, viață și moarte.
Așadar, pentru mine procesul creativ începe de regulă cu un sentiment foarte intens, adesea unul care este dificil de procesat. Uneori intru într-o stare care seamănă cu un delir, pe care o numesc „the bug”. Am moștenit termenul de la bunicii mei, care foloseau cuvântul „vierme” pentru a se referi la momente de nebunie sau de isterie. Pentru mine senzația asta nu este despre pierderea controlului, ci mai degrabă funcționează ca un mecanism de procesare e emoțiilor. Poate să dureze câteva secunde, câteva minute sau, în cazuri mai rare, câteva ore. Se simte ca și când călătoresc cu o viteză de milioane de kilometri pe oră printre amintiri, de la primele lucruri pe care mi le amintesc legat de viața mea, până la ce mi s-a întâmplat cu o zi înainte. Gânduri, sentimente, obiecte, fețe, forme și mișcări se plimbă prin mintea mea, care încearcă să găsească o modalitate de a le pune laolaltă într-o formă care poate exprima ce simt în acel moment.
Când imaginea din mintea mea începe să prindă o formă, rareori o trec pe hârtie. În general, îmi fac fantezii în minte legat de cum o să o pun acea formă în practică, până când mă simt pregătită să încep să lucrez propriu-zis la ea. Când vorbim despre bijuterii, asta înseamnă să torn forma în ceară, sau să îmi deschid laptopul și să încep să modelez ideea în 3D, înainte de a produce bijuteria finală din argint. Procesul de manufacturare este ca un soi de stadiu final al traducerii ideilor din mintea mea într-o formă fizică.
Cred că partea mea preferată din procesul creativ nu este procesul însuși, ci momentul în care ceea ce vizualizez în capul meu prinde un contur clar și bine definit. După tot zgomotul, deodată văd ideea clar, aproape ca și când mă uit la ceva ce există deja. Se simte ca o ușurare, ca atunci când ai avut o migrenă timp de șapte ore, iar apoi te trezești din somn și a trecut. Apoi, probabil celălalt moment favorit al meu, când simt o infuzie de adrenalină, este cel în care văd piesa finală sau stadiul final al unui proiect. E un sentiment euforic să vezi în realitate ceva ce a început ca un simplu gând, ca o senzație, ca o imagine în mintea ta, care ulterior devine un obiect tangibil sau o imagine care exista în afara imaginației mele. Îmi imaginez că așa s-ar simți un orgasm vizual, și cred că sentimentul acesta este cel care mă face să vreau să continuu să creez.
Ne poți descrie cea mai recentă colecție a ta și ce a inspirat designul ei?
„UN RECUERDO DE TI Volume I” a fost primul meu contact real cu lumea bijuteriei. Am început să dezvolt conceptul în septembrie 2025 și am finalizat ultima partea a colecției în februarie 2026. Eu vin dintr-un background de design și artă vizuală, însă m-a atras mereu designul de produs, așa că am vrut să experimentez cu ea, să creez lucruri care pot fi purtate. A fost o perioadă în care am învățat mult, de la tehnici la materiale și finisaje.
Cea mai recentă colecție a mea este „UN RECUERDO DE TI Volume II”, pe care încă nu am lansat-o. Unele dintre piese sunt continuări ale ideilor care stau la baza primei colecții, în timp ce altele introduc concepte complet noi, precum Amor sau Caricias. Cred că toate piesele vin totuși din același loc, însă exprimă ideile diferit. De exemplul, să luăm ceva foarte familiar, precum dragostea. Am vrut să explorez ce înseamnă, pentru că dragostea poate să te împlinească, dar poate și să te consume, să te macine sau să te rănească. De aceea unele dintre piesele din colecție sunt atât de ascuțite, în unele cazuri intenționat ușor inconfortabile, pentru că așa am considerat că e cea mai bună reprezentare pe care o pot face asupra a cum se simte dragostea. Totul se reîntoarce la ceea ce am descris mai sus ca fiind lucrurile la care mă gândesc constant: efemeritatea vieții, dar și semnificația ei.
Diana Galan participă la cea de-a șaptea ediție Romanian Jewelry Week, care are loc între 30 septembrie și 4 octombrie 2026 (mai multe detalii aici).
