MINI în București la 66 de ani – redescoperirea orașului prin artă

Scris de Andrei Dimulescu
Publicat la data de: 29-09-2025

în: Auto

MINI în București la 66 de ani - redescoperirea orașului prin artă

MINI a împlinit 66 de ani. Marca de automobile este un pop culture icon unic: în egală măsură a fost condus de case regale și vedete de Holywood; a strălucit pe marele și micul ecran; este o legendă pe marele și micul ecran; a inspirit mari artiști de pe scena muzicală sau scena modei. În București MINI a primit o petrecere aniversară care este în egală măsură o invitație la explorare urbană – #ArtaÎnMișcare, o prezentare a cătorva dintr-o serie de galerii de artă bucureștene. 

MINI a avut o aniversare specială în București. Aceasta a inclus o serie de prezentări la cafenele emblematice din oraș – Boiler x Guido, Eshte, Throwback, Utopia. Continuând un proiect inițiat în urmă cu un an, o flotă de modele MINI a fost baza descoperirii unor spații culturale din oraș – o serie de galerii de artă: Salon de Papier by Mobius x Cartierul Creativ, The Institute prin spațiul Amzei Creative Corner, SAC, Scânteia+. 

„MINI este un automobil perfect pentru explorările urbane, București este un oraș efervescent. Se dezvoltă și oferă multe suprize valoroase, mai ales în ceea ce privește scena culturală – de la street art, la galerii și festivlauri – capitala este plină de comori. Prin acest proiect am dorit să aducem în atenția tuturor o parte din motivele pentru care iubim acest oraș. Cum puteam să o facem mai bine, decât într-o mașină pe care a creat fascinație în atât de multe forme? Un pop culture icon dedicat (re)descoperirii unui oraș care are atâtea de oferit”, explică Alex Șeremet, Corporate Communication Manager BMW Group România. 

MINI în București la 66 de ani  

MINI – De la automobil economic la pop culture icon 

Pe 26 august 1959, British Motor Corporation a dezvăluit primul Mini: nimeni nu își imagina ce impact avea să aibă conceptul inovator al strălucitului inginer britanic Alec Issigonis asupra lumii auto. La 66 de ani de la lansarea Mini clasic, marca MINI rememorează decenii de succes în motorsport, inovaţie, design revoluţionar şi plăcere inconfundabilă de a conduce în stilul inconfundabil go-kart. 

În 1959, modelele Mini erau răspunsul inginerului Alec Issigonis la criza petrolului şi cererea pentru un automobil economic şi accesibil. Celebrul John Cooper, pionierul monoposturilor de Formula 1 cu motor amplasat în spate, a văzut în noi lansatele Mini potenţialul performanţelor în curse. Aşa se năşteau versiunile Mini-Cooper şi la scurtă vreme apăreau primele succes importante în special în cursele de raliuri. Prima victorie importantă era asigurată de echipajul feminin Pat Moss şi Ann Wisdom câştigă Raliul Lalelor (Raliul Olandei), în 1962. Urma seria în Raliul Monte Carlo cu Paddy Hopckirk şi primii “finlandezi zburători” – Timo Makinen şi Rauno Aaltonen. Micul model fascina şi crea un număr incredibil de fani și intra în legandă. 

Creatoarea de modă Mary Quant lansa celebra rochie “Mini” în 1964 cu numele împrumutat de marca britanică. Paul Smith este un alt legendar creator de modă care de-a lungul timpului a fost inspirat de MINI și, în egală măsură, a inspirat marca prin creația sa. 

  Mary Quant, pictured in her special edition ‚Mini Designer‘, 1988 (08/2019). (Photo by BMW AG – BMW Group Archiv)

Cool în competiții și în lumea modei, fascinația Mini devenea universală. Presonalităţi precum actori faimoşi, preucm Steve McQueen, Jams Garner, Peter Sellers, Clint Eastwood, Brigitte Bardot, Twiggy, membrii formaţiei Beatles, producătorul Simon Cowel, Nike Nesmith (The Monkees) sau membrii ai Casei Regale a Marii Britanii au deţinut de-a lungul timpului modele mărcii britanice. Sunt emblematice legăturile cu propriile modele Mini pe care artişti împărtăşite de artişti precum Madonna în “American Life” sau Chris Rea în “Driving Home for Christmas”, la fel cum sunt apariţiile în cele două filme “The Italian Job” sau ca automobil al lui Mr. Bean. De-a lungul timpului Mini şi MINI au demosntrat că sunt mai mult decât o marcă de automobile, ci un din simbolurile britanice esenţiale. 

Mini a devenit în egală măsură fascinant, dar a rămas accesibil. O dovadă este că mai mulți piloți valoroși au început cariera cu un Mini, printre aceștia marii rivali James Hunt (a debutat pe circuit) și Niki Lauda (la curse de viteză în coastă). Mai a dus mai departe povestea motorsport cu 6 victorii spectaculoase în Raliul Dakar. În România a scris istorie cu un proiect electric revoluționar al Engage Racing și a stabilit o permieră în istoria motorsportului: titlul de campion al unui automobil electric în luptă cu mașini cu motoare cu ardere internă. 

Odată cu relansarea familiei MINI în ultimii doi ani, marca a adus o nouă interpretare modernă al unui design emblematic: cu o nouă generaţie a modelelor MINI Cooper şi MINI Countryman, alături de premiera mondială a MINI Aceman şi lansarea noului MINI Cabriolet, MINI. 

MINI #ArtaInMiscare Gallery Tour, photos by Adrian Cobzasu (09/2025)
 
Galeriile din turul #ArtaÎnMișcare 
Salon de Papier by Mobius x Cartierul Creativ 

https://www.mobius-gallery.com/salon-de-papier  

Este primul spațiu din România dedicat exclusiv artei contemporane pe hârtie, cu un program expozițional axat pe teme și momente relevante din peisajul social contemporan, ce reunește galerii locale și internaționale, artiști independenți, colecționari și publicul larg. 

 #ArtaÎnMișcare

The Institute prin spațiul Amzei Creative Corner 

Expoziției foto „UN ASFINȚIT MAI PUȚIN CA PERFECTUL”, un proiect al artistei Claudia Retegan, care tratează percepția imaginilor și modul prin care le atribuim sensuri și înțelesuri. 

„Proiectul Claudiei Retegan își propune să extindă câmpul de investigare al fotografiei din perspectiva percepției imaginilor și a modurilor prin care le atribuim sensuri și înțelesuri. Ce gândim și simțim în fața imaginilor atunci când subiectul reprezentat nu este clar definit și simplu de identificat? În cazul fotografiei documentare, răspunsul este simplu și direct. Aflăm informații despre ceva ce există undeva într-un anumit moment de timp. Dacă subiectul se diluează în fluxul de informații vizuale, atunci, în mod firesc, pentru spectatorul avizat, atenția este direcționată asupra procesului de înțelegere și interpretare a imaginilor, precum și a modului de prezentare a fotografiei într-un context artistic. 

Situațiile vizuale realizate de artistă în spațiul galeriei presupun coabitarea mai multor elemente, forme plane din vinil ce consonează cromatic cu imaginile fotografice care, la rândul lor, sunt construite prin suprapunerea mai multor imagini. Această tehnică a fotomontajului are rădăcini istorice în practicile artistice ale suprarealiștilor din primele decenii ale secolului XX când, prin juxtapunerea mai multor imagini, ei urmăreau să deturneze atenția privitorului de la lumea reală proiectându-l astfel în universul subconștientului. 

Dacă ar fi să contextualizez proiectul Claudiei Retegan, l-aș integra în cadrul practicilor post-fotografice nu din perspectiva anulării funcției de reprezentare a fotografiei, ci din acea a construirii minuțioase și „lente” a imaginilor cu scopul de a reflecta asupra modului prin care le atribuim sensuri și înțelesuri. Și, nu în ultimul rând, aș menționa că felul în care artista gândește, elaborează și prezintă imaginile vine din tradiția post-modernă a anilor ’80, cu interesul pentru plasticitate.” (Matei Bejenaru) 

 #ArtaÎnMișcare
Scânteia+ 

https://scanteia.org 

Marcând doi ani de la deschiderea Atelierelor Scânteia, Various Positions reunește practicile a paisprezece artiști care activează în medii diverse, de la fotografie și pictură la muzică și sculptură. Expoziția aduce împreună lucrări realizate în ateliere începând cu septembrie 2023 și adresează lipsa acută a spațiilor dedicate artiștilor, subliniind importanța lor fundamentală pentru vitalitatea și continuitatea scenei culturale locale. 

 #ArtaÎnMișcare

/SAC 

https://sacbucharest.com  

Coding Drops continuă explorarea interdisciplinară a Asociației Qolony asupra teritoriilor modelate de apă, precum Delta Dunării, extinzând această investigație către intersecțiile dintre senzorialitatea mediului, comunicarea mediată prin fluide și poetica percepției. În colaborare cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (INFLPR), expoziția își ancorează gesturile speculative într-un cadru de cercetare științifică și artistică contextualizată. Artiștii au realizat expediții pe teren și observații in situ, au colectat probe, au dialogat cu cercetători și au experimentat cu tehnologii optice și bio-inspirate. 

Astfel, instalațiile prezentate reflectă asupra fluidității nu doar ca proprietate materială, ci ca mod de gândire – un cadru conceptual care respinge controlul, cultivă relaționarea inter-specii și îmbrățișează incertitudinea. Ioana Vreme Moser, Mark IJzerman și Floriama Cândea explorează, fiecare, câte o dimensiune a sistemelor fluide ca forme de expresie și interpretare. De la ritmurile nautofoanelor la pulsațiile luminoase declanșate de respirație, până la urmele chimice ale apelor contaminate, Coding Drops ne invită să percepem lumea nu prin structuri fixe, ci prin sisteme instabile, permeabile, reactive. 

În lucrările lor, fluidele devin limbaje, corpuri senzoriale, purtătoare de memorie și transformare. Ele nu doar transportă informație sau memorie – ci modelează, distorsionează, suspendă, granițele dintre mesaj și zgomot, dintre structură și derivă. O picătură de apă poate păstra urme chimice ale unei istorii industriale. O respirație poate declanșa un schimb invizibil. Un semnal sonor poate traversa ceata cu un ritm codificat. Astfel, fluidele devin deopotrivă semnal și mediu – arhive ecologice și instrumente ale speculației. În Nautophone Telecom, Ioana Vreme Moser reconstruiește un circuit pneumatic, în care impulsuri de aer comprimat reactivează semnalele acustice folosite odinioară pentru navigație în Delta Dunării – transformând presiunea aerului în prezență acustică și expresie ritmică. În Neural Bloom, Floriama Cândea creează o rețea de noduri sculpturale luminoase, inspirate de plante acvatice și de relațiile de schimb dintre ele. Fiecare nod „respiră” în răspuns la CO₂-ul din expirația vizitatorului – aducând în prim-plan atmosfera ca bun comun fragil și partajat. În Watershed (Final Call), Mark IJzerman urmărește traseul apei contaminate care străbate straturile filtrante ale deltei, folosind textile reactive, sunete subacvatice și proiecții microscopice pentru a face vizibilă comunicarea deficitară în ecosisteme supuse presiunii, poluării. 

În fiecare dintre aceste lucrări, sistemele fluide modulează informația într-un mod care rezistă repetiției și controlului. Fluidele leagă corpuri, formează infrastructuri comune și creează premisele unei colaborări involuntare. Ele se schimba, pulsează și se află mereu în pragul unei noi forme. În acest fel, oglindesc logica ecosistemelor și a dinamicilor sociale – non-lineare, neimediate, reactive, cateodata încurcate și lente în procesul de refacere. 

Într-o lume marcată de temperaturi în creștere, semnale care dispar și ecologii în transformare, poate că nu contează atât de mult cât de clar vorbim, ci cât de atent învățăm să ascultăm. 

 #ArtaÎnMișcare

GAEP Gallery, un duo show 
https://www.gaepgallery.com/ 

Structurile noi create de Vlad Albu în seria Holders ne confruntă cu o situație tensionată. Diverse obiecte fragile sunt ținute precar de alte obiecte – sisteme de sprijin pline de grijă, dar imperfecte. În orice moment există pericolul de prăbușire. Lucrurile sunt, la propriu, pe muchie. Devenim atenți la propria noastră prezență în spațiu, în vecinătatea acestei stări delicate de echilibru. Vor continua obiectele să fie ținute? Vom fi noi capabili să rezistăm? 

Holders încorporează preocupările artistului față de chestiuni legate de ontologia obiectelor, puterea relațională ce apare într-un asamblaj, relația corpului uman cu spațiul construit și semnificația obiectelor dincolo de funcția lor. Integrând un subtil comentariu critic la adresa cerințelor contemporane de utilitate și eficiență, piesele sculpturale redirecționează atenția către alte imperative: a (sus)ține și a avea grijă, cel din urmă văzut ca „o problemă politică și etică, chiar și atunci când ia forma unui gest aparent simplu de suport” (María Puig de la Bellacasa). 

Esențială în lucrările Robertei Curcă din expoziție este întrebarea: cum vizualizăm trecerea timpului și înțelegem experiența noastră în această privință? Artista folosește tipare și sisteme deja existente, standard, prefabricate – precum calendare, mostrare, șabloane și matrici – pentru a organiza o abundență de gânduri, experiențe și emoții. Ordinea impersonală a modelelor originale este neutralizată de caracterul profund personal al imaginilor și textelor ce compun desenele. Adesea, aceste elemente nu sunt ierarhizate. Niciunul nu este mai important decât altul – o „nivelare” ce poate fi citită dintr-o perspectivă existențială: totul contează, fiecare moment este special, fiecare acțiune sau stare emoțională are însemnătate. 

Dacă „tipurile de ordine sunt forme ale gândurilor” (Mel Bochner), organizarea metodică a materialului de către Roberta Curcă în desene zilnice, calendare lunare, note sezoniere și mostrare anuale devine un sistem de reflecție asupra timpului simțit, trăit și pus în acțiune.