Actriță, cântăreață și prezentatoare, Alexia Țalavutis este un artist complet, pentru care scena este un spațiu firesc de exprimare. Deși a intrat de la o vârstă fragedă în industria divertismentului, nu a pierdut bucuria de a fi în fața publicului. Dincolo de lumina reflectoarelor, familia ocupă locul central în viața ei, fiind sursa unde își găsește liniștea și inspirația. Într-o discuție caldă, Alexia ne-a povestit despre succes, rădăcini, emoții și felul în care acestea devin surse de energie și sens.
Ai crescut într-o familie în care muzica și scena au fost mereu aproape. Care sunt cele mai dragi amintiri pe care le ai din acea perioadă?
Dacă mă uit înapoi, nu știu dacă am ales eu scena sau dacă scena m-a ales pe mine. Cred că în jurul vârstei de 4 ani am început să organizez spectacole în sufrageria casei. Vindeam bilete la intrare familiei și apropiaților. Și ca să fie clar, nu vorbim despre trei-patru oameni care erau obligați să mă susțină doar pentru că erau rude. (Râde – n.red.) Erau destule persoane, pentru că avem o familie mare, de greci! Îi așezam frumos, îi puneam să mă asculte cântând și să mă vadă dansând. În cadrul spectacolului mă și prezentam singură.
Părinții mei au încurajat foarte mult partea asta din mine. Cred că ăsta a fost unul dintre cele mai importante daruri pe care mi le-au dat: nu mi-au transmis niciodată ideea că „e prea mult”, „ce o să zică lumea?” sau „mai stai puțin în banca ta”. Din contră, m-au lăsat să încerc, să mă exprim și să-mi construiesc foarte devreme încrederea în mine.
Privind acum lucrurile, cred că toate acele spectacole din sufragerie, poeziile, cântecele și microfonul pe care îl țineam în mână de mică au fost un fel de repetiție pentru tot ce urma. Nu știam atunci că fac „carieră”; eu pur și simplu mă jucam de-a scena.
Și poate asta îmi place cel mai mult când mă gândesc la începuturile mele: totul a pornit din bucurie, nu dintr-un plan. Iar bucuria asta de a fi pe scenă, de a spune o poveste și de a o împărtăși cu oamenii a rămas cu mine până astăzi.
Ai intrat în lumea divertismentului de la o vârstă foarte fragedă. A existat vreun moment în care ți-ai dorit să alegi altă carieră?
Nu, absolut deloc. Cred că pentru mine nu a existat niciodată cu adevărat întrebarea „oare voi face altceva?”. Am crescut într-o familie de artiști, așa că scena și creativitatea au fost pur și simplu parte din viața mea de zi cu zi.
La 6 ani eram deja colegă de platou cu tatăl meu, care prezenta o emisiune pentru copii. Țin minte și acum imaginile cu mine și clipboardul pe care îl aveam în mână, care era, practic, jumătate din mine! (Râde – n.red.) Mama cânta la chitară și era regizor, bunica mea a pornit din teatru și ulterior a devenit producător TV, așa că am crescut înconjurată de oameni pentru care creativitatea, scena și poveștile erau parte din meserie, dar și din felul de a fi.
Îmi place să cânt, să prezint, să creez, să construiesc proiecte, să fiu în fața camerei, dar și în spatele ei. Pentru mine, toate sunt forme diferite ale aceluiași lucru: bucuria de a crea.
Care crezi că a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre această industrie?
Că talentul nu este suficient. Trebuie să muncești mult, să fii disciplinat și să ai răbdare. Doar cu talent și noroc nu poți aștepta ca succesul să vină peste tine. Însă atunci când oportunitatea apare, tu trebuie să fii pregătit să o primești.
Și poate cea mai importantă regulă după care mă ghidez este că, dacă tu crezi că poți, atunci poți. Punct.
Originea ta grecească este o sursă importantă de inspirație pe care ai transformat-o într-un proiect muzical. Cum ai redescoperit această parte din identitatea ta și de ce ai simțit că merită transpusă în muzică?
Originea mea grecească nu este ceva ce am descoperit recent, ci ceva cu care am crescut. Zona din Grecia de unde provine familia mea este Anchialos, unde s-a născut străbunicul meu, Apostolos. Am crescut într-o familie de greci, cu obiceiuri, muzică, mâncare, sărbători și cu o anumită atitudine asupra vieții. În familia mea există și convingerea foarte serioasă că, dacă există ceva bun pe lumea asta, tot de la greci se trage! (Râde – n.red.)
Din punctul meu de vedere, a fi grecoaică este mai mult decât o origine. Este o stare de spirit, dar și o responsabilitate: aceea de a duce mai departe ceea ce am primit de la ai mei. Așa că proiectul muzical a venit foarte firesc. Cred că uneori ne petrecem mult timp încercând să descoperim cine suntem, când, de fapt, trebuie doar să ne uităm puțin înapoi. Pentru mine, drumul spre rădăcini a devenit și un drum foarte frumos în muzică.
Pe lângă cariera artistică, ai decis să studiezi marketingul printr-un program organizat de Harvard. Ce te-a determinat să faci acest pas și ce perspectivă nouă ți-a oferit?
Exact cum spuneam și mai devreme, cred că nu trebuie să aștepți ca lucrurile să se întâmple, ci să cauți mereu următorul pas. La un moment dat am simțit că am nevoie de o nouă provocare și am ales să mă dezvolt și în zona de business și marketing. Am absolvit Digital Marketing Strategy la Harvard Business School, o experiență care m-a ajutat să structurez și să pun într-un context strategic multe dintre lucrurile pe care le învățasem deja practic, lucrând în entertainment și fiind prezentă încă de la începuturile social media.
Și, cel mai important, am aplicat imediat ceea ce am învățat. Businessul pe care îl am împreună cu părinții mei a primit tot mai multe solicitări din partea clienților care aveau nevoie și de partea de marketing, așa că pasul următor a venit firesc: am creat Alpha Omega Agency.
Astăzi, prin agenție, combin experiența mea din entertainment și comunicare cu ceea ce am învățat în zona de strategie și digital marketing. Am alături o echipă foarte mișto, cu oameni talentați și specializări diferite. Avem un an spectaculos în agenție, cu proiecte frumoase, branduri care au avut încredere în noi și foarte multă muncă în spate. Îmi place să dau brandurilor o voce, să le găsesc povestea și să construiesc strategii prin care să ajungă la oamenii potriviți.
Fie că e muzică, televiziune, film sau business, tot ce fac se învârte în jurul creației.
De asemenea, ai o comunitate numeroasă pe rețelele sociale. Cât de mult te ajută ceea ce ai învățat la Harvard în crearea de conținut?
Eu, Alexia Țalavutis, nu mă consider creatoare de conținut. (Zâmbește – n.red.) Eu îmi spun „viața”. Povestesc ce mi se întâmplă, ce mă bucură, ce mă enervează, ce descopăr, unde merg și oamenii pe care îi întâlnesc. Fără un calendar editorial, fără să mă gândesc prea mult, fără strategie – și vreau să rămână așa. E partea mea mai rebelă, mai spontană, nebunia din mine pe care nu vreau să o pierd.
Harvardul mă ajută însă foarte mult atunci când vorbim de proiecte sau business. Acolo intervine strategia: înțeleg mai bine publicul, mesajul, poziționarea unui brand și felul în care poți construi o comunicare coerentă.
Așa că îmi place să păstrez cele două lumi separate: în viața mea, spontaneitate; în business, strategie. Și cred că tocmai combinația asta mă reprezintă cel mai bine.
Un alt proiect foarte apropiat de sufletul tău este clubul dedicat copiilor. Ce loc ocupă acesta în viața ta și ce te-a învățat despre responsabilitatea de a contribui la dezvoltarea unei noi generații?
Cred că proiectul acesta s-a născut, de fapt, dintr-o replică pe care o aud de foarte mulți ani de la cei mici: „Ești wow! Tu poți orice!”. Iar eu le răspund mereu: „Și voi puteți orice!”. De aici a pornit dorința de a crea un loc în care să îi ajutăm să creadă cu adevărat asta.
De 18 ani, alături de părinții mei, coordonez Club Amicii, un proiect făcut din dragoste pentru copii. Acolo, cei mici învață muzică, dans și actorie, dar, dincolo de toate acestea, cred că cel mai important lucru pe care îl construim este încrederea în ei și valorile cu care vor pleca mai departe în viață. Vrem să le dăm aripi, să le arătăm că pot să viseze, să încerce și să își creeze propriul drum.
Cred că fiecare copil merită o copilărie magică, plină de povești, iar asta încercăm să construim pentru ei în fiecare zi. O facem și prin spectacole de teatru de păpuși pe care le ducem în toată țara, cu ajutorul celor 100 de personaje de poveste și a celor peste 70 de mascote pe care le avem, dar și prin cele peste 3.000 de evenimente pe care le-am realizat până acum. Însă, dincolo de cifre, cel mai important pentru mine rămâne copilul care pleacă de la noi cu mai multă încredere în el.
Club Amicii este o parte din viața mea și poate una dintre cele mai frumoase forme prin care pot să dau mai departe ceea ce am primit și eu când eram copil: curajul de a visa și de a crede că poți să faci orice îți dorești.
Ești artist, antreprenor și un om implicat în proiecte educaționale. Cum reușești să păstrezi un echilibru între toate?
Ha ha ha, nu există echilibru! (Râde – n.red.) Dacă îl voi găsi vreodată, promit că umplu România de billboard-uri ca să vă anunț și să vă spun și vouă cum se face.
Dar sunt într-o perioadă în care am foarte mult drive și foarte multe idei cărora simt nevoia să le dau viață. Când îmi vine o idee care mă entuziasmează, nu prea știu să o las acolo. Vreau să văd ce poate deveni și cum pot să o transform în realitate. Mă bucur de perioada asta: muncesc, creez, construiesc, iar când corpul îmi spune „gata”, ascult. Mă odihnesc și… o iau de la capăt.
Există o frică pe care ai învățat să o transformi în putere?
Mai degrabă am învățat să transform emoțiile în energie. Am trac de fiecare dată înaintea unui concert, a unei filmări sau a unei emisiuni. Așa cum am spus-o și o mai spun: dacă va veni vreodată ziua în care nu voi mai avea emoții când urc pe scenă, mă las de meserie!
Pentru mine, ele sunt motorul principal al acestei profesii. Nu încerc să scap de ele și nici să le ascund. Le folosesc. Energia pe care o simt înaintea unui moment important este exact ceea ce mă face să fiu prezentă, să dau totul și să trăiesc clipa cu adevărat.
Unde îți găsești liniștea?
Liniștea mea este în brațele soțului meu, în casa noastră și, bineînțeles, cu motanul Miu lângă noi. Ne-am cunoscut pe platourile de filmare, iar de atunci au trecut 14 ani în care am crescut, am visat și am construit împreună. Și cred că asta este una dintre cele mai frumoase părți ale relației noastre: faptul că suntem o echipă. El creează și produce unele dintre cele mai mari show-uri din România, de la fenomenul „Insula Iubirii” până la „Power Couple”, așa că ne susținem, ne completăm și, de multe ori, lucrăm împreună la proiecte.
Acum aproape am terminat și casa pe care am visat-o împreună. Am pus în ea nu doar cărămizi și idei de design, ci foarte multă muncă, răbdare și pasiune. Sentimentul că ai construit ceva alături de omul pe care îl iubești este una dintre cele mai frumoase forme de liniște. După 14 ani, încă mi se pare că suntem perfect sync.
Ce planuri ai pentru următoarea etapă a parcursului tău artistic?
În perioada următoare vreau să duc mai departe proiectele pe care le-am început deja și să le văd crescând. Cred că nu trebuie să alergăm mereu după ceva nou, ci să avem răbdare să construim frumos ceea ce am pornit.
Muzica rămâne foarte importantă pentru mine, iar proiectul grecesc este doar începutul. Pregătesc piese noi, inclusiv o colaborare cu un artist din Grecia, și abia aștept să pot spune mai multe.
Pentru mine, următoarea etapă înseamnă să continui să creez, să evoluez și să mă bucur de drum. Cât timp încă simt emoții când urc pe scenă și am idei care îmi dau energie, știu că mai am multe de spus.
