În industriile creative se vorbește mereu despre tinere talente care sunt promițătoare, însă în cazul lui Eric Constantin Ardeleanu avem de-a face cu un tânăr talentat care nu doar promite, ci deja livrează. Eric are 19 ani și creează bijuterii de ani buni. A început cu piese din argint, iar pe măsură ce s-a perfecționat, a adăugat în portofoliu aurul și pietrele prețioase.
Fiecare bijuterie include câte un marcaj subtil care reprezintă vârsta pe care Eric o avea când a creat-o, un mod poetic de a documenta parcursul carierei lui, dar și evoluția ca artist și bijutier. Începând cu anul acesta, bijuteriile create de Eric pot fi admirate și achiziționate din noul său studio, un hibrid între atelier și showroom, un spațiu ultra elegant și primitor care te tentează să îl admiri și să îl experimentezi cel puțin la fel de mult ca pe piesele de bijuterie pe care le găzduiește.
Eric, povestește-ne pe scurt cum ai ajuns să creezi bijuterii, mai ales la o vârstă atât de tânără.
La început am realizat bijuterii pentru mine, acesta a fost factorul determinant – dorința de a le avea. Am avut o perioadă de căutări care m-a lăsat dezamăgit, întrucât doream ceva simplu, elegant, with a twist, iar ce am găsit pe piață nu m-a satisfăcut. Al doilea pas, firesc, a fost să le realizez eu.
Acum, când reflectez la procesul meu de gândire, îmi dau seama că am sărit câțiva pași, dar atunci mi s-a părut complet logic. Am căutat diferite tutoriale pe internet, iar după un drum la Leroy Merlin și Hornbach am început să experimentez pe o masă de lucru improvizată în curtea casei. Am început cu brățări din cupru, pe care le făceam din țevi tăiate, aplatizate și apoi texturizate, totul la rece.
Acest detaliu, pentru cineva care nu realizează bijuterii, poate nu spune mult, dar în termeni simpli înseamnă că totul era de zece ori mai greu, metalul întărindu-se din ce în ce mai mult după fiecare pas. După jumătate de an, la terminarea verii, mi-am dat seama că acesta este un lucru pe care vreau să îl dezvolt. În iarna anului 2021 le-am cerut părinților mei cadou un curs de bijuterie (pentru ziua mea, în februarie). Eram în clasa a VII-a când am început, începeam anul final din școala gimnazială. A durat ceva să îi conving, prioritatea principală fiind examenul de Evaluare Națională.
Care sunt primele tale amintiri legate de bijuterii?
Una dintre primele mele amintiri legate de bijuterii, după o mică perioadă de reflecție în care am încercat să reconstitui cronologia copilăriei mele, este realizarea de inele și coliere din scoici, la mare. Prietenii părinților mei aduseseră un pistol cu lipici, iar împreună am realizat coliere și inele folosind ce am găsit pe plajă – pietricele, scoici și frânghii.
O altă amintire, tot legată de inele, este împreună cu mama mea. Am cumpărat baze de inele în care partea din față era goală, lăsată pentru a fi personalizată. Am făcut multe piese – cu pietre lipite, sârmă făcută ghem sau rotită în jurul inelului. Anul trecut, bunica mea purta un inel similar și am rămas surprins când am aflat că eu l-am făcut; nu îmi mai aminteam deloc acel inel.
Îți mai amintești prima bijuterie pe care ai creat-o?
Prima bijuterie pe care am creat-o, făcând abstracție de piesele din copilărie, a fost o brățară din cupru, pe care am realizat-o chiar în interiorul magazinului Leroy Merlin, la bancul de lucru destinat clienților.
Înainte să încep să lucrez în curte, am vrut să văd dacă mă descurc cu o piesă de început, întrucât nu aveam încă uneltele necesare. Asta se întâmpla când eram în clasa a VII-a. Zgomotul făcut de ciocan, în timp ce încercam să modelez metalul, a răsunat în tot magazinul. După una sau două ore, ceva asemănător unei brățări a început să prindă formă, iar această „bijuterie” mi-a dat curajul să încep cu adevărat.
Ce te inspiră să concepi designul unei piese? De unde pornește procesul tău creativ și cum se desfășoară? Povestește-ne puțin cum ajunge o idee la stadiul final de bijuterie.
Ideea pornește, de cele mai multe ori, de la piatră, aceasta reprezentând prima „cerință” a piesei. Dacă lucrez cu o piatră deschisă la culoare, aleg un metal și un finisaj contrastant, îmi place să adaug un detaliu neașteptat pieselor.
De cele mai multe ori mă joc cu idei și pietre, testând combinații de culori, metale și finisaje. Ce mă fascinează în ultima perioadă este combinația de maro cu verde sau roz. Aleg pietre prețioase precum smarald și safir, în combinație cu turmalină maro, cuarț fumuriu sau spinel roz.
Inspirația este pretutindeni, în special în natură, dar și în zona de arhitectură și design interior. Acestea m-au ghidat mult în ultimele luni, fiind strâns legate și de renovarea noului meu atelier, care s-a dovedit a fi un loc generator de idei și creativitate. Procesul începe cu piatra sau, dacă piesa nu conține pietre, cu conceptul. Apoi realizez un negativ al bijuteriei, care devine baza obiectului final. După execuția în metal, piesa este finisată și polișată, iar ulterior începe montarea pietrelor.
De unde provin pietrele prețioase cu care lucrezi? Gravitezi în mod special către anumite pietre (în funcție de culoare, durabilitate, sau pur și simplu preferințe proprii)?
Gema mea preferată este smaraldul. M-a fascinat încă din copilărie, verdele său intens fiind extrem de captivant. În general nu pot spune că sunt un mare fan al culorii verzi, această piatră este excepția.
Lucrez cu numeroși colaboratori pentru pietrele prețioase, iar cea mai recentă călătorie a mea a avut și acest scop, în Sri Lanka. Această insulă este cunoscută și ca „Insula Safirului”, fiind unul dintre principalele locuri de extracție pentru safire, dar și pentru o altă piatră care îmi este foarte dragă: spinelul, care apare într-o varietate mare de culori.
Din punctul meu de vedere, spinelul gri este cel mai captivant, fiind un mix subtil între gri, albastru și mov. În istorie, această piatră a fost adesea confundată cu rubinul, un exemplu celebru fiind „Black Prince Ruby” din Coroana Imperială a Angliei, care este, de fapt, un spinel roșu de 170 de carate.
Dar legat de metale – ai vreun favorit? Ai lucrat o perioadă mai lungă cu argint, apoi ai început să lucrezi și cu aur. În momentul de față ai vreun favorit?
Consider că parcursul meu ca artist a început cu argintul, un metal nobil care va rămâne mereu în portofoliul meu. Următorul pas firesc a fost trecerea către aur. În prezent lucrez majoritar în aur, acesta fiind materialul care pune cel mai bine în valoare pietrele.
Aleg de multe ori finisajul mat, atât pentru aur, cât și pentru argint, deoarece oferă o perspectivă modernă pieselor. O tendință pe care o observ în lumea bijuteriei, și pe care am valorificat-o încă din 2024, este cea a metalului negru, fie că vorbim despre argint sau aur. Recent am realizat o serie de pandantive cu smaralde, citrine și safire cu acest aspect, care oferă un look foarte actual și contemporan.
În colecția ta personală, inelele par a fi bijuteriile care îți sunt semnătură. Ce anume le face să aibă o însemnătate aparte pentru tine?
Iubesc inelele! În concepția mea, ele reprezintă eleganța supremă și accesoriul perfect. Îmi place faptul că sunt vizibile în permanență: când gesticulez, când îmi folosesc mâinile sau chiar și atunci când stau, pur și simplu.
Atunci când îmi aleg bijuteriile dimineața, văd mâinile ca pe un canvas, iar inelele sunt elementele care îl completează. Aleg mai multe inele care se combină între ele și aproape mereu voi avea cel puțin un smarald printre ele. Însemnătatea lor vine din faptul că îmi aduc bucurie în orice fac. Uneori mă surprind visând cu privirea pierdută în smaraldul inelului meu preferat, pe care îl port aproape zilnic, ca într-un mic univers personal.
Ce te-a determinat să vrei să inscripționezi vârsta ta pe interiorul fiecărei piese de bijuterie pe care o creezi?
Semnătura vârstei a început ca un mod de a-mi documenta progresul și evoluția în lucrul cu argintul și aurul, dar în timp a devenit o adevărată hartă a parcursului meu ca bijutier și artist. Reprezintă o marcă tangibilă a fiecărei etape de creație prin care am trecut și subliniază caracterul unic al fiecărei bijuterii, oferind totodată o perspectivă din culisele procesului creativ.
Povestește-ne puțin despre atelierul tău proaspăt deschis.
Ultimul an a fost marcat de întrebări, răspunsuri și decizii, toate acestea concretizându-se în noul spațiu din care creez și în care îmi întâlnesc clienții. Este o fostă hală industrială pe care am renovat-o complet, redefinind conceptul de studio și atelier.
Am vrut să creez un loc în care oamenii să se simtă ca acasă, un spațiu din care să nu îți dorești să pleci. Din acest motiv am renunțat la tiparul clasic de magazin de bijuterii și m-am concentrat pe partea ospitalieră. Conceptul de „third space” este din ce în ce mai prezent, iar acesta a fost și unul dintre obiectivele mele pentru atelier.
Cred într-o experiență completă de shopping, motiv pentru care acord o atenție deosebită detaliilor, de la parfumul semnătură al spațiului, Spirituelle de la Mad et Len, până la muzică, un playlist curatoriat de Blues și Jazz.
Am deschis recent și terasa exterioară, un spațiu înconjurat de magnolii și pomi fructiferi, care completează experiența. În paralel, lucrez la o selecție de obiecte custom ce pot fi achiziționate din studio, printre care și o linie de genți care reflectă identitatea brandului Eric Constantin Ardeleanu.
