Dana Maria Andrei

Dana Maria Andrei

Business Coach & Executive Presence

„Play like a man, win like a woman”. Care ar fi viziunea ta asupra acestui echilibru, ce trăsături ar fi de împrumutat de la un bărbat și ce atribute proprii feminității ar fi de cultivat și evidențiat?
Propun să ne uităm puţin altfel la lucruri, măcar pentru o clipă. Am lucrat în primii ani în IT, apoi în energie, acum în Business Coaching. Mai ales primele două lumi sunt predominant „masculine”. Am fost în poziţii de conducere, dar mereu am avut, la rându-mi, un lider sau un manager în faţa căruia am răspuns cu rezultatele mele şi ale echipelor pe care le conduceam. În tot acest timp nu am simţit niciodată discriminare datorită genului, ci poate mai degrabă datorită vârstei. De aceea, eu aleg să nu mă concentrez pe diferenţele de sex, ci pe diferenţele de personalitate şi cum ne putem completa prin ele, cum facem să ajungem la un punct comun, obiective comune, fiecare prin atuul lui/ei. Azi, mai mult decât oricând, contează mai degrabă calitatea relaţiilor de lucru, rezonanţa dintre parteneri, concentrarea pe acţiuni corecte şi, bineînţeles, rezultatele. De aceea, „Play like a man and win like a woman” cred că poate fi riscant. Da, o femeie are nevoie, pe lângă feminitate, empatie şi eleganță, de forţă, hotărâre, concentrare şi orientare pe rezultate. Cred foarte mult în toate aceste lucruri. Să nu ne ferim să luăm decizii dure, însă cu eleganță şi respect. Să nu ne ferim să aducem forţă sau fermitate la masă, dacă este nevoie. Toate acestea nu sunt specifice bărbaţilor, decât dacă noi alegem să accentuăm această preconcepție. Nimeni nu interzice femeii în lumea modernă şi civilizată să dea dovadă de toate aceste calităţi şi să le pună în valoare aşa cum îi dictează personalitatea, caracterul, visurile, iar pentru asta ai nevoie de două lucruri complet accesibile femeii: să te cunoşti (încredere de sine) şi să înţelegi contextul.

Femeia e obligată la o luptă pe mai multe fronturi. Care ar fi strategia prin care ea poate ieși învingătoare în toate rolurile în care o întâlnim în societatea modernă, de la cel de mamă la cel de profesionist într-o carieră?
Da, sunt norocoasă şi fericită să fiu pe toate aceste fronturi, însă nu simt că ar fi o luptă. Uneori este foarte greu, într-adevăr, mai ales când apar surprize de tot felul din partea vieţii. Ştiu sigur, însă, că nu poţi construi nimic stând, mai ales că totul are un gust mult mai bun dacă e asezonat cu trudă, cu lecţii, cu experienţe, cu emoţii. Simţi că trăieşti şi înveţi foarte mult. Însă e datoria ta să îţi găseşti oazele necesare din care să te încarci, pentru că nu poţi să dai ceea ce nu ai. Dar mă feresc să vreau puţin, pentru că voi obţine puţin. Mă feresc să vreau mult, pentru că voi obţine orbire şi trufie. Dorinţa mea şi eforturile mele merg înspre a dobândi o stare de pace, calm, echilibru şi claritate, indiferent cât de mare este dezechilibrul sau zgomotul de fond.

Pentru mine, lucrurile sunt foarte clare în privinţa acestor „fronturi”. Sunt în primul rând mamă şi soţie, astfel că armonia în familie este prioritatea noastră de „echipă”. Iar partea profesională nu este neapărat o parte distinctă. Clienţii, partenerii, colegii, prietenii, proiectele… toate acestea îmi îmbogăţesc viaţa, cunoaşterea şi înţelegerile şi sper că şi eu, la rându-mi,
contribui.

Care ar fi cea mai înțeleaptă replică adusă celor ce contestă capacitățile unei femei, considerând-o a fi încă sexul slab?
Înţelept ar fi să nu dai replici (zâmbește – n.red.). Dar apropo de sexul slab, cineva îmi spunea o vorbă care aparţine lui Eleanor Roosevelt: „Femeia este ca o punguţă de ceai: nu ştii niciodată cât de tare este, până nu o vezi cum fierbe”. Pentru că, într-adevăr, femeile pot ieşi în evidenţă de multe ori prin fluctuaţii de comportament, atitudini, reacţii. Iar asta – în leadership, de exemplu – nu este sănătos. Sigur că nici viaţa şi nici noi nu suntem liniari, avem trăiri, dorinţe, temeri, îndoieli etc. Dar oamenii au nevoie să ştie că pot veni către tine cu probleme, întrebări, idei… indiferent dacă este luni, vineri, dacă te doare burta sau ai fost părăsită. Încurajez, promovez şi garantez că stăpânirea de sine, respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, eleganța şi concentrarea în situaţii de criză, echilibrul în mijlocul dezechilibrului te ajută să ai cel mai de preţ atu: claritate şi prezenţă. Restul este consecinţă. Dar dacă nu rămânem conectaţi la situaţie, la dialog, la cei de lângă noi şi la context, deciziile sau reacţiile noastre nu vor fi niciodată îndeajuns de valoroase pentru ceilalţi. Şi până la urmă, despre asta este vorba, nu-i aşa? Să contribuim şi să co-creăm…

Femeia este departe de a fi sexul slab. Femeia naște copii, iar asta vine la pachet cu nişte trăiri de nedescris, care îţi dau o forţă de nedescris. Femeia inspiră, iubeşte, se dedică, femeia este acolo oricând la nevoie, femeia hrăneşte suflete şi minţi, femeia este eleganța şi frumosul. Dumnezeu mi-a oferit nişte experienţe inedite în viaţă, pe care nu credeam că le voi trăi vreodată. Deloc uşoare. Şi a contat mai mult ca oricând să ştiu să fiu femeie… aceea care iubeşte, crede, înţelege, luptă frumos şi cu demnitate, îşi onorează copiii, soţul, părinţii şi pe sine prin modul cum reacţionează şi trăieşte aceste experienţe. Iar acum mă simt binecuvântată. De aceea, cred cu tărie că atât femeia, cât şi bărbatul poate oricând să fie omul superb şi valoros, prin iubire (de sine), credinţă, cunoaştere şi muncă.