Opera Națională București, din nou în lumina reflectoarelor, alături de Beatrice Rancea

O nouă stagiune a Operei Naționale București s-a deschis în luna octombrie, aducând orașului splendoare, măreție și strălucire prin spectacole impresionante de operă și balet.  Invitați speciali de pe cele mai renumite scene ale lumii sunt alături de artiștii români și de colectivul Operei în această nouă călătorie prin universul artei clasice. Despre eforturile ce au stat la baza formării unei asemenea echipe impresionante dar și despre programul artistic, munca și talentul deosebit din spatele acestor producții extraordinare ne vorbește Beatrice Rancea, director general interimar al Operei Naționale București, ce la doar câteva luni de la preluarea destinului Operei, a adus sub lumina reflectoarelor de pe scena acestei instituții, producții și artiști ce inspiră emoție, admirație și dorința de a participa tot mai mult la viața culturală.

deschidere-de-stagiune-la-onb

Acum că deschiderea oficială a avut loc și primele emoții au trecut, cum ați putea descrie sentimenul pe care îl aveți vis-a-vis de noua stagiune?

„În primul rând a fost o bucurie pentru noi și mă refer în primul rând la colectivul Operei, dintre care, pe foarte mulți îi cunosc de zeci de ani. Vorbesc nu numai din punctul de vedere al colectivului Operei cât și al celor noi veniți odată cu numirea mea, noua echipă pe care am invitat-o să fie alături de mine în această stagiune: cei doi colaboratori invitați, maestrul Renato Zanella, coordonator artistic al baletului și maestrul Marcello Mottadeli care are funcția de coordonator artistic muzical. Cei doi sunt alături de mine și au acceptat imediat invitația, ceea ce a fost un lucru extraordinar. Fiind niște persoane foarte importante în lumea artistică internațională, și-au anulat foarte multe proiecte pentru a începe împreună această aventură care s-a numit preluarea Operei și a Operetei, într-un context particular. Cu ajutorul lor am reușit să organizăm această deschidere de stagiune cu două Gale Extraordinare de Operă și Balet, unde am avut invitați deosebit de talentați de pe cele mai importante scene din lume, atât din lumea dansului cât și din lumea operei. M-am bucurat foarte mult că am reușit să obținem rezultate înbucurătoare, alături de colectivul Operei care a fost foarte motivat și foarte emoționat de reacția publicului. Atât orchestra noastră a avut un cuvânt greu de spus în spectacol, cât și corul nostru, echipa ansamblului și soliștii balerinilor noștri care au dansat alături de invitații din străinătate. Este o stagiune pe care eu mi-o doresc cu interes pentru că eu sunt în general o persoană foarte pozitivă și am senzația că este imposibil să vrei ceva și să nu reușești să o faci.

De asemenea, am avut onoarea să îl avem și pe maestrul Andrei Șerban, care a cunoscut cu această ocazie colectivul Operei și alături de care am dat audiții încă din vară, imediat după ce a avut loc numirea mea. Deja, în luna ianuarie avem o producție Lucia di Lammermoor în regia maestrului Andrei Șerban, dar până atunci avem premiera Bărbierul din Sevilla în luna noiembrie. Atunci vom avea două premiere și toate spectacolele noastre eveniment (premierele) vor avea astfel două distribuții – o distribuție internațională, cu artiști invitați și una cu artiștii casei. Prin urmare, pe 10 și 12 nopiembrie avem cele două premiere ale operei Bărbierul din Sevilla, în regia lui Matteo Mazzoni, căruia îi aparține și conceptul de costume. Va fi un spectacol extraordinar de dinamic, de tonic, cu o interpretare nouă a celebrei partituri. Vă mărturisesc că nu-mi venea să cred că, deși i-au fost aduse mici modificări, montarea acestei producții avea 60 de ani. După aceea îl avem invitat pe Carlos Vilan, un dansator important de flamenco ce vine din Madrid. El a pregătit baletul Operei din Madrid pentru tot ce înseamnă componentă a dansului de caracter, dans spaniol, motiv pentru care m-am bucurat foarte mult să îi propun să lucreze Amorul Vrăjitor și Tricornul – două piese care au partituri foarte frumoase, atât pentru balet cât și pentru orchestră, partituri care au fost văzute de publicul de aici pentru ultima dată în 1978.

Vă pot spune că am gândit stagiunea ca în fiecare lună să avem un eveniment și totodată, am încercat să readuc pe scena Operei montări importante, cum este O scrisoare pierdută, care nu s-a mai jucat de 4 ani. Așa cum spuneam, în luna ianuarie vom avea premiera Lucia di Lammermoor în regia lui Andrei Șerban, care a avut premieră cu acest spectacol în luna octombrie la Paris, bucurându-se de un mare succes la Opera Bastille și iată că, la doar câteva luni, avem același spectacol și aici, pentru publicul român. Mai mult, acesta este nominalizat ca cel mai longeviv spectacol din toată istoria Operei Bastille, fiind cel mai reluat titlu. În lunile februarie-martie pregătim Romeo și Julieta, un spectacol mare de balet, ce se bucură de coregrafia maestrului Renato Zanella. Am ales să aletrnăm premierele, una de opera, una de balet, astfel că după Romeo și Julieta va urma o nouă montare cu bal mascat, realizată cu o echipă de invitați din Italia. Vom încheia stagiunea cu o reluare tot a maestrului Andrei Șerban, de la Opera Garnier din Paris și annume Indiile Galante de Jean-Philippe Rameau, o operă barocă extrem de frumos montată. Vom începe de asemenea să lucrăm cu maestrul Andrei Șerban în lunile iunie-iulie pentru a deschide stagiunea viitoare cu un spectacol sub regia sa. Cred că este un lucru fantastic să poți profita de ocazia colaborării cu un regizor atât de renumit și talentat și tocmai de aceea vreau să profit de fiecare dată de venirea sa în București.”

Așadar, invitații dumneavoastră din străinătate sunt aici pentru toată durata stagiunii?

„Într-adevăr. La fiecare premieră avem o distribuție din străinate (primul spectacol), urmând ca a doua premieră, la fel de importantă, să îi aibă în distribuție pe artiștii casei. După aceea, fiecare spectacol pe care îl reluăm va fi eveniment, chiar dacă nu reprezintă o premieră, pentru că ne dorim să avem la piecare producție jucată cel puțin un invitat din străintate. Este un lucru benefic să ai un nume mare pe scena Operei Naționale din București, atât pentru public, cât și pentru colegii de scenă, fiind cu siguranță o onoare să împarți scena cu un artist de pe marile scene ale lumii.”

Într-o societate a cărei viziuni este direcționată tot mai mult către modernizare și către un ritm de viață accelerat, care este nivelul de deschidere al oamenilor către arta clasică și receptivitatea publicului față de spectacolele oferite de Opera Naționala București?

„Există cu siguranță un public, atât pentru operă, cât și pentru balet. Cel puțin la Iași, de la o operă despre care nu se știa că mai exista în oraș, am ajuns la nivelul la care biletele pentru întreaga lună se epuizează în două ore. La București, stagiunea abia a început, însă pot spune că am avut un început bun și că publicul a fost receptiv. Trebuie să avem în vedere însă atragerea unei medii de vârstă din ce în ce mai apropiată de tineri. Pentru asta, încercăm să oferim și spectacole clasice și spectacole moderne. În străinătate mai ales, se merge acum pe modernizarea regiilor, pe reinterpretarea operelor clasice, prin aducerea lor în contemporaneitate și avem și noi posibilitatea de a prezenta publicului spectacole antrenante, care se raportează la viziunea lor.”

beatrice-rancea-photo-credits-paul-buciuta-2

Prin urmare, deși în acest moment, spectacolele sunt extraordinare iar interpretările transmit un sentiment foarte intens, se poate pune problema unei actualizări sau modernizări a operei, din punct de vedere artistic?

„Dacă este făcută frumos, în spiritul mesajului muzicii și livretului, orice lucru poate fi foarte frumos atunci când este susținut. Cu toate aceste, nu sunt adepta intervențiilor brutale în textele sau în muzica pieselor clasice, pentru a evita ca acestea să își piardă farmecul caracteristic. Însă, susțin ideea de a face un melanj între stiluri și între epoci, crearea unei atmosfere chiar și atemporale. Important este ca muzica să însoțească o poveste frumos spusă și care să fie înțeleasă de public așa cum si-ar dori toți cei ce au participat la producție.”

În calitate de regizor, artist desăvârșit dar și leader al unei societăți culturale de o așa anvergură, simțiți o melancolie față de viața culturală a Bucureștiului de altă dată?

„Pot spune că am trăit o epocă de aur a operei și a baletului, în care biletele erau foarte greu de obținut și toată lumea le căuta, în care sălile erau mereu ocupate la capacitate maximă, iar artiștii erau ovaționați pe scenă și tratați ca niște zei în momentul în care erau văzuți de public. Din păcate, acest lucru nu s-a menținut. Trebuie înțeles că opera are oameni speciali și că este o muncă de performanță. Practic, opera și baletul nu reprezintă meserii, ci întreaga viață a artistului, iar opera este un fenomen ce poate fi pe deplin înțeles doar dacă ai trăit în el. Cred că trebuie să revenim către stilul dinainte, prin creșterea vedetelor, pentru că acești oameni care muncesc atât de mult trebuie să fie cât mai bine puși în lumină și aduși în ochii spectatorilor, pentru a le recunoaște meritele, valoarea și munca.”

Ar putea fi asta un mod prin care să cultivăm din nou aceste valori în sânul publicului, pentru a-i face și pe tineri dar și pe adulții capturați de cotidian să participe mai des la astfel de manifestări culturale, ce ne îmbogățesc atât de mult din punct de vedere spiritual?

„Exact, ar putea conduce la cultivarea unui spirit de respect față de artiștii operei și față de această formă de artă. Atunci când mergi la operă, trebuie respectat un anumit cod, pentru artistul care își pune cel mai frumos frac sau încearcă cel mai frumos machiaj pentru a se prezenta în fața publicului. Opera este grandioasă, opera înseamnă strălucire. Dacă în teatru s-a inventat și cel sărac, opera nu poate fi făcută oricum. Tocmai de aceea, am susținut mereu acest fenomen, pentru că fără fonduri nu se poate face operă.”

Care este cea mai mare dorință a dumneavoastră pentru Opera Națională București?

„Îmi doresc ca Opera să ajungă acolo unde își merită locul, iar artiștii noștri să fie remarcați și ajutați să ajungă la cele mai înalte performanțe ale lor, fiind cât mai bine puși în valoare. Am toată dragostea pentru această instituție, pentru că aici m-am format și de asemenea, îmi doresc foarte mult să rezolv situația Teatrului Național de Operetă, pentru a avea în sfărșit un sediu și o sală de spectacole, un loc în care artiștii să poată repeta. Asta este ceea ce îmi doresc cel mai mult acum și cred că în prezent, jumătate din fiecare zi a mea este dedicată acestei cauze, în încercarea de a avea o premieră pentru Teatrul de Operetă în luna decembrie.”

beatrice-rancea-photo-credits-paul-bucciuta-1

www.operanb.ro 

 

Cosmopolit Residence