„Grand Hotel Continental” este unicat pe piața hotelieră a Bucureștiului prin istorie, clădire, decor, ambient, tradiție. Îmbinarea delicată și rafinată între farmecul istoric și facilitățile moderne pe care le oferă oaspeților transformă fiecare sejur într-o experiență spectaculoasă și memorabilă. Camerele nu sunt identice, iar clienții devin în timp fideli unei anumite camere, care se potrivește cel mai bine cu personalitatea lor.
O istorie de cinci stele înseamnă o istorie urbană veche de cinci sute de ani. Odată ce am intrat în hotelul „Continental” din București, vom coborî în timp 130 de ani. Începutul secolului XX vă întâmpină odată cu intrarea în hotel. Coridoarele etajelor nu au fost modificate și ele amintesc de înălțimea mai mică a oamenilor de acum o sută de ani. Camerele personalizează foarte bine perioada dintre 1880 și 1930. Nu este numai atmosferă. Dincolo de fereastra oricărei camere, în stradă, se află cinci sute de ani de istorie, care vă invită să-i priviți.
În evul mediu, zona hotelului „Continental” de azi se afla în afara oraşului, cu multe căsuţe modeste până în vremea lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). La 1699, fierarul Stan Taie-Cuie locuia în zona hotelului „Novotel” de azi. Vizavi de el, unde este azi Palatul Telefoanelor, locuia Stroie Seimeanul, mercenar al trupelor domneşti.
Într-o singură generaţie, la 1750, avem aici deja domenii boiereşti. Comisul Barbu Mănescu locuia în zona Palatului Telefoanelor, iar Petre Merişescu, în zona hotelului „Continental”. În apropiere, pe locul de mai târziu al „Teatrului Mare”, mitropolitul Filaret al II-lea a ridicat în secolul al XVIII-lea un han pentru copiii orfani, han care a rezistat până la cutremurul din anul 1838.
La începutul secolului al XIX-lea, zona se afla în posesia principelui Dimitrie Ghica. El a lotizat acest spațiu și l-a vândut la mijlocul secolului al XIX-lea. Primul hotel este ridicat aici de belgianul Donat Hugues în 1840, iar în anul 1856 apare „Hotel de Paris” pe locul hotelului „Continental” de azi. În anul 1860, „Hotel de Paris” este modernizat și devine „Grand Hotel Broft”. Hotelul „Donat Hugues” se afla lângă „Grand Hotel Broft” și apoi, după Hotelul „Donat Hugues” a fost un alt mic hotel numit „Casa English” (1856). Acesta din urmă a fost mai întâi „Casa Resch”, reşedinţa bijutierului vienez, Joseph Resch. În 1875, imobilul „Resch” a fost cumpărat de Eliad Cârciumărescu, de profesie „melionar”, în realitate un corector incult, îmbogăţit peste noapte. Fiind angloman, el înfiinţează aici „Hotelul English”.
Așadar, prima versiune a hotelului „Continental” de azi a fost un imobil cu două etaje, numit „Grand Hotel Broft”. Printre oaspeţii acestui hotel au fost prinţul Napoleon, poreclit „Plon-Plon”, vărul împăratului Napoleon al III-lea, dar şi prizonierul Osman Paşa, în anul 1878. Hotelul a fost în proprietatea bancherilor Elias până la demolarea lui în anii 1884-1885.
Vizavi de „Grand Hotel Broft” se afla „Teatrul Mare”, devenit ulterior „Teatrul Naţional”, ridicat între anii 1847-1852. „Teatrul Mare”, inaugurat la 31 decembrie 1852 de către principele Dimitrie Ştirbey, a fost construit pe locul fostului han al lui Filaret al II-lea, demolat în anul 1838. Teatrul a fost avariat de bombardamentele din vara anului 1944, fiind demolat și el în vara anului 1945.
Ritmul oraşului se schimbă după 1880. Podul Mogoşoaiei devine Calea Victoriei, iar în locul lui „Grand Hotel Broft” apare hotelul „Continental”, ridicat între 1885-1886 după planurile arhitecţilor Emil Ritter von Förster şi I. I. Rosnovanu. În dreapta hotelului „Continental”, peste drum, se afla „Casa Török”, unde între 1853 şi 1898 s-a aflat vestita cofetărie „Fialkovsky”, iar între anii 1898 şi 1938, restaurantul „Elysée”.
În piaţa „Teatrului Mare”, după „Casa English” s-a aflat redacţia ziarului „L’Indépendance Roumaine”. Aici a fost amenajat primul cinematograf „Lumière” din București, organizat de francezul André Forèse. S-a întâmplat la 26 mai 1896. La 8 iunie 1897, cinematograful „Lumière” a oferit publicului din București prima peliculă de ştiri. În anul 1898, în sala „Teatrului Naţional” a fost difuzat primul film cinematografic. Iar în anul 1908 au fost realizate cu succes primele proiecţii cinematografice în aer liber, pe acoperişul „Casei Török”, proiecții pe care clienții hotelului „Continental” le-au putut urmări de la ferestrele camerelor. Au fost scenete simple, comice.
În stânga hotelului „Continental”, tot peste drum, s-a aflat grădina de vară și hotelul „Oteteleșanu”. Pe locul acestei grădini a fost ridicat Palatul Telefoanelor la începutul anilor 1931-1932, proiectat şi realizat de arhitecţii americani Louis S. Weeks, Walter Roy şi Edmond van Saanen Algi. Peste numai câțiva ani dispare și „Casa Török”, pentru a face loc imobilului „Adriatica-Socomet”, sediul modern al Societăţii de Asigurare „Adriatica”. Proiectul a fost finalizat între anii 1938 și 1939 de arhitecţii Rudolf Fränkel, Teller şi Dem Săvulescu.
Istoria de cinci stele a hotelului „Continental” oferă un plus de confort: detaliile de ambient interior, provocările rafinamentului culinar, invitația de a privi în trecutul său, toate acestea oferindu-vă astfel și posibilitatea unei călătorii într-un timp îndepărtat. Cu fiecare întoarcere, însă, dincolo de fantezie, se poate observa cum rigoarea serviciilor a rămas neschimbată, din 1885 până astăzi.
Text: Adrian Majuru
Foto: Muzeul Național de Istorie; galerie Grand Hotel Continental
