Wedgwood – The British mise en place
O istorie de mai bine de 250 de ani, ce poate fi reperată inclusiv în patrimoniul Vaticanului, al Kremlinului sau al Casei Albe, confirmă prin superbul parcurs al atelierelor Wedgwood cum rafinamentul inegalabil al artizanatului englezesc s-a născut din curajul unui temerar de a inova atât alchimia porțelanului, cât și grația ce-l distinge ca metaforă a eleganței.
Trecătorii din vecinătatea fabricii Etruria întâlneau pentru câteva săptămâni, în anul 1774, oportunitatea de a admira un serviciu de 952 piese, comandat de Ecaterina cea Mare pentru 50 de oaspeți la Palatul Ermitaj. Ideea unei demonstrații a măiestriei prin splendidul set venea tocmai din partea lui Josiah Wedgwood, primul olar ce şi-a marcat creaţiile cu propriul nume, fondatorul manufacturii deschise cu doar cinci ani în urmă lângă Stoke-on-Trent alături de Thomas Bentley, un negustor din Liverpool.
La doar trei ani de la sclipirea de a se decide, în 1759, asupra unui drum ca artizan independent, Josiah Wedgwood va fi consacrat de o comandă pentru regina Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, înalta apreciere venită din partea consoartei lui George al III-lea plasând formula prin care maestrul rafina meşteşugul porţelanurilor ca nucleu pentru colecţiile „Queen’s Ware”. Să fi fost cutezătoarea împărăteasă convinsă de creaţiile pentru Casa de Hanovra când comanda sa se sincroniza, în 1774, ca moment al lansării cu introducerea jaspului, rod a mii de experimente, revelaţie elogiată drept cea mai importantă descoperire de la crearea porţelanului cu 1.000 de ani în urmă?
Tonurile celeste ale jaspului urmau colecţiilor Black Basalt din 1768, pentru care porţelanul negru opac inspira copii ale pieselor etrusce care parveneau prin zorii arheologiei.
Moartea partenerului său în 1780 îl va îndrepta pe Josiah spre a cere sprijinul prietenului său, Erasmus Darwin, cu care căsătoria copiilor îl va înrudi peste ani. Tânăra familie a fiicei lui Wedgwood se va bucura de un băieţel ce va deveni mai târziu temerarul naturalist Charles Darwin.
Cufundat în pasiunea pentru experimente, Josiah Wedgwood va fi primit, în 1783, ca membru al Royal Society, în semn de recunoaștere a aportului său în dezvoltarea pirometrului. Membru al Parlamentului, reprezentând Partidul Laburist, viziunea sa capta, totodată, aplecarea civică pentru încercările clasei muncitoare, Josiah fiind iniţiator de reforme sociale.
În plin avânt al Imperiului Britanic, dacă tezaurul coloniilor a venit ca o revelație pentru marele public, dincolo de contururile stranii ce intrigau în motivele artefactelor care parveneau societății londoneze, atelierele Wedgwood vor găsi, în 1812, inspirația pentru propria formulă de porţelan din cenuşă de os.
Laurii aduşi de performanţele anului 1774 năşteau preocuparea lui Josiah Wedgwood spre o evidenţă a tuturor modelelor sub semnătura sa, din însemnările proprii transpărând ambiţia ridicării unui muzeu, inaugurat de-abia în 1906. O deviere către cronica tuturor schimbărilor de stil sub care evolua manufactura porţelanurilor va recomanda muzeul spre înscrierea în UK Memory of the World Register, sub egida UNESCO.
Contemporaneitatea găseşte casa într-o fuziune încheiată în anul 1987 cu manufactura de cristale Waterford (fondată în Irlanda, în 1783), în timp ce reperele de calitate impuse prin exigenţa unui spirit polivalent dictează o perioadă de zece ani în pregătirea ucenicilor.
Adunând numai în secolul al XX-lea o succesiune de colaborări cu artişti precum Rex Whistler, John Skeaping, Eric Ravilious, Keith Murray, Arnold Machin, Richard Guyatt, Eduardo Paolozzi sau David Gentleman, galeria de interpretări aduse moştenirii Wedgwood va primi semnătura lui Jasper Conran sau a Verei Wang.
