Mi s-a spus când m-am mutat aici că fie iubești Londra, fie o detești. Se împlinesc trei ani de când o iubesc.
Sunt zeci, sute de locuri de vizitat aici. Unele, foarte cunoscute – Madame Tussauds, Big Ben, London Eye, Westminster Abbey. Altele, rezervate strict cunoscătorilor, sunt cele care dau farmec acestui loc magic. Aș putea scrie săptămâni în șir și tot nu aș cuprinde toate minunile Londrei. Așa că îmi voi imagina un program pentru trei zile petrecute aici.
Day 1 – Vineri
Pentru că este în cea mai „hot” zonă a Londrei, pentru că este luxos și o bornă a istoriei locale, aș sta la hotelul Claridge’s din Mayfair.
Sunt o mare iubitoare de cafea, așa că în prima dimineață aș lua o cafea take-away de la Everbean, pentru a o putea savura pe faimosul New Bond Street, unde mă așteaptă magazine precum Chanel, Hermès, De Beers, Montblanc, Louis Vuitton sau britanicul Burberry. Știu, știu, nu ar trebui să îmi încep călătoria cu shopping, dar este un fel de „cine-a pus cârciuma-n drum…”.
Îmi propun să depășesc zona ispititoare înainte de a se răci cafeaua, așa că grăbesc pasul către Green Park, traversez parcul (nu înainte de a face zeci de poze cu superba faună – lebede și alte păsări de apă care par să iubească turiștii) și ajung în față la Buckingham Palace. Exact la timp pentru a prinde faimoasa schimbare a gărzii (11:30). E greu de făcut poze, pentru că gardul palatului este mereu invadat de turiști, mai ales asiatici.
Mă îndrept apoi spre Admiralty Arch, arcada care servește drept poartă imaginară către Trafalgar Square. În mijloc, coloana din vârful căreia Amiralul Nelson urmărește tăcut destinul orașului. Cei patru lei, statui din jurul său, sunt o constantă atracție pentru turiști.
Chiar în spatele Trafalgar Square, la National Gallery, sunt peste 2.000 de opere de artă, iar vizita este gratuită. Două ore minunate!
Imediat lângă, în Covent Garden, iau prânzul la Sticks’n’Sushi, lanțul danez de restaurante specializat în fructe de mare. Ex-ce-lent!
Îmi petrec o jumătate de oră în piața din interiorul Covent Garden, unde vânzători de diverse obiecte noi și vintage își etalează comorile în fiecare zi, iar câțiva artiști cântă și dansează la fiecare dintre cele patru colțuri ale piațetei. În secret, sper să am parte de surpriza pe care a avut-o o prietenă: Robbie Williams – concert-surpriză gratuit, chiar în piață. Faimosul englez nu își face însă apariția, așa că mă îndrept către Seven Dials, o zonă cu buticuri unde știu că voi găsi Monmouth Coffee, pe Monmouth Street, cu cea mai bună cafea din Londra.
Este deja după-amiază, așa că mă pierd pe străduțele din zonă, iar afișele din Leicester Square, unde crème de la crème a actoriei mondiale joacă în fiecare seară, îmi spun povestea actualului sezon de teatru. Aici l-am văzut pe Jude Law în „Henric al V-lea” acum doi ani, dar poți găsi bilete pentru a te bucura de talentul unor vedete precum Judy Dench, Daniel Radcliffe, Nicole Kidman.
Am bilet la „The Mousetrap”, piesa adaptată după cartea Agathei Christie, care se joacă la St Martin’s Theatre de 64 de ani. La final, actorul principal ne roagă să nu spunem nimănui care este concluzia piesei („who did it”?), așa că nu vă spun nici eu vouă.
Iau, la ieșire, unul dintre faimoasele black cabs înapoi către hotel, unde văd știrile zilei la TV și adorm între așternuturile fabuloase.
Day 2 – Sâmbătă
Comand o cafea take-away în restaurantul hotelului – astăzi am o zi lungă. Primul lucru în program este târgul de pe Portobello Road, în Notting Hill.
În fiecare sâmbătă, negustori din toată Anglia întâmpină fluxul masiv de turiști. De la bijuterii la piese de mobilier, haine și poșete, hărți și obiecte de scris, le găsim aici pe toate. Un lucru de reținut este că prețurile nu se (prea) negociază. Și nu îi veți convinge pe negustori nici cu trucuri de tip „nu mai am decât 50 de lire, iată!”. Au cam toți POS-uri, chiar și la tarabe. Într-unul dintre magazinele de antichități high-end de aici am văzut, pentru prima dată, o statuetă de bronz semnată Dumitru Chipăruș, la vânzare alături de o extraordinară colecție de piese Art Deco, pentru fanii genului, ca mine.
Pentru fashionistas, mai jos, în zona Ladbroke Grove sunt câteva magazine vintage spectaculoase, unde stilistele revistelor de lux și Kate Moss își fac cumpărăturile. Sper că nu aveți limită la credit card, comorile nu au un preț ușor de digerat. Recomand One of a Kind Fashion Archive, cu o colecție impresionantă de poșete Chanel și piese spectaculoase din anii ‘80 – ‘90 ale designerilor de top.
Iau prânzul la Il Trullo Dei Sapori, un mic secret al zonei, un restaurant cochet cu 12 locuri unde proprietarul mă întâmpină cu un vesel „Ciao, bella!” și îmi recomandă burrata și roșii uscate în ulei de măsline pentru prânz. Îi ascult sfatul și sunt fericită.
Iau încă un black cab până la British Museum, unde îmi petrec după-amiaza. Nu ratez, desigur, faimosul Moai adus din Insula Paștelui și Piatra Rosetta, vestigiul care l-a ajutat pe Champollion să descifreze hieroglifele și să dea o nouă dimensiune Egiptului Antic, pentru ca, mii de ani după moartea misterioșilor faraoni, să fim fascinați de o lume dispărută. La 17:30, când muzeul se închide, cedez din nou ispitei și mă îndrept către Oxford Street, care mă așteaptă cu un mușuroi de turiști din toate colțurile lumii. Destinația? Selfridges, al doilea cel mai mare magazin din Londra (după Harrods). După ce am văzut serialul „Mr Selfridge”, acord mare atenție aranjamentelor din vitrine – adevărate opere de artă moderne, create cu ajutorul ultimelor trenduri în modă, cosmetice sau decorațiuni.
Nu petrec mult timp aici, dar nu pot să nu vizitez faimosul Shoe Emporium, cel mai mare spațiu dedicat vânzărilor de pantofi din lume, unde Louboutin, Prada, Vivier sau Chanel se întrec să intre în grațiile domnișoarelor și doamnelor care își dau aici întâlnire pentru a admira acest „muzeu” cu obiecte de artă mereu noi, în toate culorile pământului.
Părăsesc cu greu Selfridges și mă îndrept către o atracție a Londrei: musical-urile! Am bilet la „Jersey Boys”, pus în scenă la Piccadilly Theatre, pentru două ore în care uit în ce an suntem și îmi amintesc de anii ‘60… văzuți doar în filme.
În faimosul Soho, unde travestiții sunt mai fit și mai bine îmbrăcați decât o mulțime de femei pe care le-am văzut în marile capitale europene, viața de noapte sfidează tiparele sociale și oboseala turiștilor.
În mijlocul Chinatown, pe Gerrard Street, restaurantul chinezesc Four Seasons este atracția zonei. Mi se promite că am maximum 15 minute de așteptat. E interesant să vezi oameni din toată lumea care așteaptă răbdători un loc în acest mic restaurant, mai ales că sunt alte zeci de localuri în jur. Doar aici este coadă, însă. Mă așez, într-un final, la masă, într-un interior care îmi aduce aminte de sălile de mese din copilărie (și, fiind cu specific chinezesc, nici nu mă miră asta) și îmi comand rață aromată și crocantă, care vine cu faimoasele clătite chinezești subțiri. La desert? Lychee în suc propriu.
Înapoi la hotel și un binemeritat somn.
Day 3 – Duminică
Cafea de dimineață și iau metroul până la Westminster (îmi amintesc, cu această ocazie, că există o pagină de Facebook dedicată femeilor care mănâncă în metrou în Londra, la care contribuie toți „binevoitorii” care fac poze pe furiș, așa că mă abțin de la a bea cafeaua pe drum). Chiar la ieșirea din metrou, priveliștea este extraordinară: Big Ben și Parlamentul, iar lângă, faimoasa biserică anglicană Westminster Abbey, unde se căsătoresc membrii familiei regale în văzul întregii planete. Am avut grijă să îmi iau bilete online, astfel că vizitez Parlamentul (nu uitați să nu vă așezați pe scaunele parlamentarilor, este absolut interzis) și biserica unde se află mormântul lui Isaac Newton.
Pornesc înspre London Eye, pentru a vedea orașul de la înălțime (roata se învârte încet, astfel că vizitatorii sunt împinși înăuntru din mișcare).
Merg apoi pe malul Tamisei până la Waterloo (sunt fan ABBA!), cea mai aglomerată gară a Londrei (peste 100 de milioane de pasageri anual!) și mă opresc la Tate Modern, muzeul de artă modernă. Dacă vă place Centre Pompidou din Paris, vă va plăcea și Tate.
În spatele muzeului se află unele dintre cele mai cunoscute clădiri de locuințe din Londra, NEO Bankside, dezvoltate de faimosul arhitect Richard Rogers. Dacă vreți să vedeți o interpretare spectaculoasă a conceptului de locuință, vă recomand această adevărată operă de artă modernă.
O iau încet către London Bridge, via Borough Market, faimoasa piață cu tonete de mâncare și dulciuri (unde iau prânzul, desigur). La London Bridge mă așteaptă The Shard, cea mai înaltă clădire din Uniunea Europeană. La etajul 33, restaurantul Aqua Shard oferă o perspectivă unică asupra orașului și o cafea foarte bună. Merg apoi până la Tower of London, care găzduiește bijuteriile coroanei, iar podul din imediata vecinătate, Tower Bridge, este un favorit al filmelor de la Hollywood.
Iau de aici un black cab până la Harrods, universul shopping-ului în Londra. Dincolo de opulența magazinului, este interesant de vizitat memorialul Dianei și al lui Dodi Fayed, format dintr-o superbă statuie din bronz care îi reprezintă pe cei doi în mărime naturală, paharul utilizat de Prințesa Inimilor la ultima cină (păstrează urma de ruj!) și inelul pe care Dodi Fayed l-a oferit iubitei sale. Este cu adevărat impresionant.
La câteva sute de metri de Harrods, înspre Victoria and Albert Museum (ultima destinație de azi), L’Eto Caffé Knightsbridge este raiul dulciurilor pe pământ. Merită o oprire de un sfert de oră, pentru gurmanzi și nu numai.
Muzeul Victoria and Albert găzduiește în această perioadă expoziția „Botticelli Reimagined”, cu piese nemuritoare ale geniului italian. Închei ziua la restaurantul muzeului și apoi iau un autobuz double-decker până la hotel.
Concluzii?
Întotdeauna mi-am imaginat că amantele sunt niște femei superbe, imuabile, fascinante, independente și etern singure. Londra este amanta mea. O iubesc, deși nu este ușor. Și deși știu că îmi va frânge inima, pentru că Londra nu va fi niciodată a nimănui…
Text de: Andreea Groenendijk Deveau
Foto: Marius Păun
