Într-o expresie în poezie, proză, pictură și fotografie, D. M. Dejean, prin intuiție, sensibilitate și crezul în pasiune, amintește cu naturalețe cum erotismul rămâne cea mai flatantă lumină pentru personalitatea noastră, singurul impuls ce ne înalță spre autenticitate și ne oferă cel mai fidel filtru spre cunoașterea de sine. Un talent discret, în ciuda unui spirit creativ polivalent demonstrat, D. M. Dejean inspiră, dincolo de condei și penel, prin superba poveste a celui mai de succes blogger de povestiri erotice al Franței, devenit autor publicat grație eleganței și intensității scriiturii.
Cuvintele, asemeni penelului, demonstrează un dinamism aparte, fiecare permițând dezvoltarea continuă a intrigii și a simbolismului strict sub fantezia receptorului. Reflectând la o asemenea implicare, pe care dintre cele două platforme de expresie – literatura, respectiv pictura – o găsiți mai ofertantă?
În esență, arta în integralitatea sa reprezintă o fereastră deschisă către imaginar. Practicând desenul și pictura, iar astăzi condeiul, aș spune că fiecare dintre cele două deschide o perspectivă diferită de interes. Pictura face apel la observație, așadar captarea unei imagini prin penel va implica inclusiv transformarea, înfrumusețarea sa. Pictorul interpelează receptorul prin intermediul pânzelor sale, așa cum fotograful va atrage dincolo de obiectiv.
Literatura se distinge prin apelul mai amplu la imaginar, cerând un efort suplimentar pentru compunerea decorului, construirea ambianței… Mulți sunt cititorii care ajung să se identifice cu eroii unui roman, plonjând în poveste, demonstrând, așadar, cum literatura – și în special cea erotică – implică totalitatea simțurilor.
Experiența anterioară de blogger v-a purtat spre o anumită expunere a intimității, un anumit voyeurism bidimensional. Cum a ajuns să vă inspire o asemenea oportunitate unică de a comunica receptorilor opera dumneavoastră?
Când mă dedicam blogului, investeam mult mai mult ca astăzi, implicarea în scrierea unui roman aducând și sentimentul izolării într-o lume gata a fi creată sub degetele tale. Așadar, activitatea de blogger aprindea și o relație cu cititorii. Voyeurismul bidimensional există și se dezvăluie sub un motor creator, schimburile cu cititorii – fie ei și virtuali – devenind intime sau amicale, inspirând evoluția scriiturii în cursul desfășurării ei.
Confruntarea propriilor noastre instincte poate escalada spre o nouă descoperire de sine. Înspre ce substanță sau sens v-ar plăcea să ne poarte o asemenea voluptate și cum să gestionăm o astfel de emancipare pentru a obține ce este mai bun din ea, nelăsând-o să ne controleze?
Așa cum însăși denumirea sa o relevă, literatura erotică și senzuală aprinde simțurile și instinctele primordiale, așa încât nu este deloc neobișnuit ca o asemenea lectură să ne poarte spre situații interzise, care nu ni s-au înfățișat până la acel moment. Asta face parte din fanteziile ce ne întăresc relația cu sexualitatea. Le trăim într-o clipă, odată ce imaginarul le descătușează. Aceasta este emanciparea, întruchipată fără a se lăsa controlată de dorință.
Contrar acestui sentiment eliberator, dacă e să vă gândiți la farmecul și expresivitatea inhibițiilor și conservatorismului – adesea incitant în ochii receptorului –, care ar fi viziunea dumneavoastră asupra acestei optici?
Cred cu sinceritate că tot ceea ce ne este interzis de o morală iudeo-creștină devine foarte excitant, iar conservatorismul nu este altceva decât morală. În nuvelele mele, asociez mereu grația și feminitatea cu lejeritatea ca un contrast, și nu cu intenția de a șoca. O șuviță, o privire, un decolteu concretizând senzualitatea poartă suficient din forța unei imagini provocatoare și vulgare, însă raportul vizavi de senzualitate nu este același, ci unul elegant, fascinant, învăluitor. Trebuie întotdeauna să păstrăm o parte din misterul dorinței și al plăcerii pentru a restabili frontierele emoționale.
De la cultura Tinder până la nuditatea brută, fără vreo valență artistică, departe de narațiunea propusă – spre exemplu, de Helmut Newton –, consumul senzualității ne privează de o experiență erotică mult mai bogată, începând cu nivelul seducției. Cum vedeți întoarcerea la un anumit rafinament al senzațiilor și al jocului?
Trăim astăzi într-o societate în care media și revoluția informatică au schimbat raporturile dintre indivizi. Vreau să mă axez pe acest termen, „individ”, deoarece ideea de individualism ne întoarce unul împotriva celuilalt. Raporturile s-au schimbat, totul decurge prea rapid. Senzualitatea este o artă ce conferă o expresie largă a seducției. Dintr-un punct de vedere feminin, mi-o amintesc pe Coco Chanel, această mare doamnă ce ne sfătuia să nu ieșim niciodată, nici măcar pentru cinci minute, nearanjate, deoarece l-am putea întâlni pe bărbatul vieții noastre. Aici se vede diferența – moda, seducția… sunt deja jocuri. O linie joasă a tivului, un toc ascuțit dezvăluie instinctul jucăuș bărbaților. Ne aparține inițiativa de a-i plimba prin universul nostru feminin, de a-i seduce sub controlul lor, de a ne cufunda alături de ei în labirintul feminității noastre.
Discutând cu diverși bărbați, mi-au mărturisit cum sunt subjugați de capacitatea noastră de a-i vampiriza, de un parcurs lent peste o sexualitate ardentă. Întâlnirile programate nu au nimic misterios, sunt terminate înainte de a începe, insipide și fără savoare. Voluptate, dorință, senzualitate, erotismul este o stare perfectă de sentiment și imaginație. Simțământ latent, lăsați-vă seduși…
