Sclipiri de aur

Desigur, sub primul impuls, am descrie aurul prin sclipirea soarelui, dar pendulând între duete, acesta ne surprinde acoperind inclusiv splendoarea curcubeului. Iată ce alchimie îi conferă această vrajă.

Aur albastru
Uimind creația bijutieră ca o reală revelație în 1994, aurul albastru seduce prin nuanţe ce pot fi obţinute prin oxidare, placare cu laser sau cu metale în stare lichidă, precum şi prin întărirea unor suprafeţe cu aur pur, argint, platină sau aliaje. Cea mai comună combinaţie este cea care include aurul în proporţie de 46% şi indiul într-un procent de 54%, aliaj obţinut prin diverse proceduri, precum electroplacare, rezultând o nuanţă subtilă de albastru, cu o puritate de 12 carate. O altă reţetă este dată de un procentaj de 75% aur în combinaţie cu 24,4% fier şi 0,6% nichel, obţinut la 450 – 600 °C. Prin aplicarea unui strat foarte gros la suprafaţă dintr-un aliaj între aur de 20 – 23 carate, ruteniu şi rodiu, realizat la 1.800 °C, piesa va căpăta o nuanţă spectaculoasă de albastru safir. Tonurile de albastru pot fi obţinute şi prin aliaje de aur şi galiu, rezultând o puritate de 14 carate.

Îmbrățișând alte metale sau stilizat ca podoabă, substituind pietrele, maeștrii au găsit o inspirație chiar și în problematica finețe a acestui tip de aur, ce-l face vulnerabil inclusiv sub efectul de percolare al transpirației, nefiind astfel recomandat contactul direct cu pielea.

Aur gri
Rafinamentul unui finisaj mat ascunde armonizarea – la o temperatură de 900 – 920 °C – cu o combinaţie de 1 – 10% argint, mangan într-un procent de 7 – 15% şi cupru într-o proporţie de 3 – 15%. În funcţie de concentraţie, acest aliaj ar putea include un procent minor, între 0 şi 1%, de iridiu, ruteniu sau silicon.

Nuanţa de gri poate fi obţinută şi prin combinarea aurului cu 15 – 20% fier.

Aur negru
Dincolo de voluptatea luciului sub profunzimea unor tonuri cenușii, întâlnim două aparent tinere metale înrudite cu platina, ruteniul și rodiul – cel din urmă, un element de zece ori mai scump decât aurul curat. Între formulele mai accesibile se disting patinarea cu compuşi de sulf şi oxigen sau tratarea cu clorură de platină în alcool, prin oxidare controlată cu crom sau cobalt ori în urma depunerii chimice prin vapori cu carbon amorf. Cele mai recente tehnologii abordează laserul pentru colorarea aurului. În paralel, prin introducerea unei proceduri bazate pe mercur, bijutierii indieni vor reanima tehnica niello, fiecare formulă garantând aceeași durabilitate în colorare.

Aur purpuriu
În spatele delicateții ce-i limitează spectacolul tonurilor doar la nivel ornamental, înlocuind chiar şi pietrele preţioase, întâlnim minim 15% aluminiu, element care îndreaptă formula spre o fragilitate ce impune, totodată, evitarea contactului direct cu pielea, acțiunea transpiraţiei aducând riscul decolorării. Adiacent amestecului cu aluminiul, alte proceduri implică adăugarea unui procent de 7 – 30% cobalt, nichel sau paladiu pudrei de aur ori combinarea clorurii de aur cu sarea Rochelle.

Aurul purpuriu poate fi obţinut prin suflare, topire vacuum la 1.060 °C, depunere fizică de vapori sau difuzie termică.

Aur roz
Dincolo de intensitatea dăruită de patină, prezenţa cuprului folosit convențional într-o paritate de ¼ va rafina tentele de roz pe care aurul le dezvăluie, într-o nuanță mai definită, la doar 9 carate. Formule adiacente pot introduce în aceeași proporție de 75% aur și argintul, ce-și face loc alături de cupru într-o concentrație care variază de la 2,75% la 9%.

Coroanele, monede introduse în anul 1526, sub domnia lui Henric al VII-lea, rămân ca referință pentru cel mai înalt grad de puritate, 22 carate, căruia îi corespunde o concentraţie de 91,667% aur.

Aur roşu
Elevând concentrația cuprului spre un echilibru deplin, întâlnim formula aurului roșu, un adaos de până la 55% cupru în combinaţie cu 37,5% aur şi 7,5% argint dăruind însă o altă vigoare nuanței. Zincul introdus într-o proporție de cel mult 15% contribuie la definirea unui ton de galben roşcat sau galben închis. Nu în ultimul rând, aurul roşu poate fi obţinut într-o nuanţă foarte intensă prin oxidare termică, rezultând un aliaj care este folosit mai degrabă ca incluziune în creaţia bijutieră sau în emailare.

Aur verde
Rezultând o cromatică foarte discretă, nuanţele a căror intensitate este rafinată prin incluziuni alăturate aliajului cu un aport de 25% argint se vor putea evidenţia doar într-o combinaţie de alte tonuri de aur, şi nu prelucrate singular. O altă combinaţie implică amestecul aurului în puritate de 24 carate cu argint, cupru şi zinc, acest ultim element oferind aliajului durabilitate. Cromatica poate fi obţinută şi prin introducerea ulterioară a unei mici concentraţii, cu o valoare de sub 0,5%, de cobalt şi iridiu. Pe lângă placarea tradiţională, patina verde apare şi sub acţiunea mai multor substanţe, inclusiv a sărurilor de cupru.

Profunzimea tonurilor verzui poate fi influenţată şi de adăugarea într-un procentaj de maxim 4% – alături de cupru – a cadmiului, element care impune prevenţii prin toxicitate.

Cosmopolit Residence