Când vine vorba de nuditate, o perspectivă mai mult sau mai puțin conservatoare ne poartă mai degrabă spre o finalitate în care nu am mai avea ce să spunem despre noi. Când vine vorba de sugestia sau apropierea nudității, orice verdicte se afundă în confuzie asemeni limitei blurate și atât de oscilante între exhibiționismul intimității și, în contrast, discreția acoperământului. Să fie recunoscută oare franchețea cu care anulăm secretele mai curând ca un ton, și nu ca o voce?
Infinitele oportunități de pionierat cu care seduce o artă la început de drum găseau maeștrii din epoca timpurie a modei privind cu timiditate spre delicatețea lenjeriei intime ca o planșă a cărei fascinație le va conduce talentul. Dacă o tradiție de familie în mânuirea strălucită a dantelei va lega lenjeria de haute couture în atelierul surorilor Callot, Madeleine Chéruit se va inspira din portul intim în autonomia creațiilor de zi ca expresie alternativă în haute couture, după rochiile de gală sau de bal mascat.
Lenjeria intimă va fi inclusiv planșa sub care Madeleine Vionnet a definit revoluționara sa semnătură, tăietura oblică, perfectând fluiditatea liniilor sub această referință până când grația creațiilor sale va evidenția arta Isadorei Duncan, întâia sa muză.
Înfruntând declarativ inhibițiile, Rudi Gernreich, „profetul modei”, aclamat de posteritate a fi cu „30 de ani înaintea timpurilor sale”, va plonja în tenebrele tabuurilor prin colecții de un erotism violent, plasând noi reflecții asupra sexualității, o referință de întâietate sub care și-a rafinat actul artistic.
Contestatară a normelor sub pasiunea apartenenței la cultura punk, Vivienne Westwood va îndrăzni sugestia lenjeriei intime ca port pentru exterior, dincolo de ideea de exercițiu creativ.
De anii formării sale în exigențele casei Patou, Jean Paul Gaultier se despărțea cu indignarea de a fi martor al chinurilor spre care ne îngenunchează nesiguranța. Amintirea modelelor forțându-și trupurile sub bandaje care le camuflau siluetele feminine, presându-le brutal formele, îl va determina pe tânărul couturier să exploreze voluptatea elevând-o spre firescul meritat inclusiv prin șocul unor contururi exagerate.
Ca militant pentru diluarea codurilor de gen, Jean Paul Gaultier va adapta lenjeria intimă ca sursă de inspirație inclusiv colecțiilor masculine, curajul fiindu-i salutat de buna sa prietenă, Madonna, pentru care va concepe costumele de scenă dedicate turneului „Blonde Ambition”, din 1989.
Și totuși, același crez într-o acceptare neechivocă a senzualității – de data aceasta ca o invitație la îmbrățișarea încrederii în sine, ca expresie a sinelui – va reconfirma acceptarea lenjeriei intime ca piesă de exterior. O propunere simultană manifestului lui Jean Paul Gaultier, viziunea cuplului Domenico Dolce – Stefano Gabbana va căpăta un alt ecou, de asemenea grație Madonnei, semnând costumele de scenă pentru turneul din 1994 al artistei, intitulat „The Girlie Show”.
