Drumul fildeșului

Elefantul, morsa, porcul mistreț, balena sau hipopotamul – specii zdrobite de ambițiile unor altfel de comori, astăzi accesibile, prin umanitate, etică și, nu în ultimul rând, lege, doar ca antichități. Ca alternativă blândă ce recompensează prin magnetismul unei lumi pierdute stă reminiscența existenței unor animale ce populau regiuni ale Globului cu milioane de ani în urmă.

Deși eliberată, prin invenția plasticului, de imensul sacrificiu pentru a deservi unei destinații utilitare, specia continua să fie decimată de un braconaj devastator, care a impus includerea elefantului indian sub incidența normelor CITES. Cât despre elefantul african, principala sursă de fildeș pentru capitalele europene, o vanitate seculară rămâne inestimabilă în sacrificiu, când – până la includerea speciei sub protecția CITES, în 1990 – într-un singur deceniu, populația sa a cunoscut o scădere de la 1,3 milioane de exemplare la doar 600.000.
Regimul prevăzut de aceste reglementări permite spre comercializare obiecte din fildeș exclusiv provenite din epoci datate cu cel puțin 50 de ani anterior includerii speciilor sub normele CITES. Clasificat drept fosilă, fildeșul de mamut nu face obiectul Convenției, însă chiar și sub relaxarea circuitului civil, arheologii îl amintesc drept o resursă limitată, estimând că, în prezent, ghețari ar mai putea ascunde aproximativ nouă milioane de carcase înghețate.

Peste albul lucios al fildeșului de elefant, zecile sau chiar sutele de ani de mineralizare adusă de sedimentele de sol vor conferi mamutului o patină în nuanțe de bronz, maro sau chiar albastru, tonuri unice pentru fiecare exemplar. De asemenea, dezvoltarea primitivă a speciei distinge dispunerea ascuțită, sub o înclinație de 90 grade a liniilor Schreger, spre deosebire de unghiul mai mare de 115, reperat la elefant.
Reconfirmată prin excavările din regiunea Chukotka, ce vor aduce, în 1993, indicii vizavi de supraviețuirea mamutului lânos până acum 3.600 de ani, intersecția omului cu această specie nu a ignorat întrebuințarea fildeșului în viața sa cotidiană. De la moștenirea culturii Aurignacian, din care ne parvin cele mai vechi artefacte, datând de acum 35.000 de ani, fildeșul de mamut traversează milenii, chiar spre coagularea unui adevărat comerț cu podoaba din ghețuri.

Rentabilitatea îi era încurajată de avansul luat de fildeș prin introducerea sa, în anul 500 î.Hr., în India, iar patru veacuri mai târziu, chiar în Drumul Mătăsii, grație eforturilor exploratorului Zhang Qian în a iniția alianțe comerciale privitoare la libera circulație a bunurilor chinezești.
Ordinul conducătorului Khan al Imperiului Mongol de a-i fi realizat un tron din acest material în secolul al XIII-lea ilustra deja îndemânarea maeștrilor cioplitori, a căror artă va evolua spre Siberia secolului al XVII-lea. Un exercițiu milenar era accesibil grație artefactelor ce dezvăluiau virtuozitatea în sculptură în China anului 5000 î.Hr.
De la prețuirea mistică întâlnită inclusiv în spiritualitatea culturii inuite, fildeșul va fi îmbrățișat atât în Grecia, cât și în Roma antică, în arta religioasă, dar și în cea laică. Sigiliile unor înalți oficiali vor face tranziția spre obiectele ornamentale care vor înnobila reședințele civile în următoarele secole.